5 concepții greșite despre iertarea păcatelor

Toți oamenii sunt păcătoși. Orice om, oricât de bun ar fi, nu poate să nu păcătuiască. Păcatul nu e doar ceea ce faci greșit, ci și ceea ce lași nefăcut - nu doar cu fapta, ci cu vorba și gândul - orice moment în care nu îl iubești pe Dumnezeu cu toată ființa ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Toți oamenii sunt păcătoși. Dacă toți suntem vinovați de păcate și vrednici de condamnare, cum putem fi iertați de vina noastră? În cele ce urmează doresc să sugerez o critică constructivă referitoare la 5 concepții greșite despre iertarea păcatelor:

5 diferențe între credință și superstiție

Moaștele, zodiacul și deochiul. Sunt doar câteva din superstițiile populare în jurul nostru. Toate aceste superstiții au legătură cu o convingere despre fenomene supranaturale. Dar nu orice convingere despre fenomene supranaturale este neapărat o credință creștină. De-a lungul celor 2000 de ani de istorie a bisericii, mulți creștini au devenit captivați de superstiții. În acest articol îmi propun să subliniez câteva diferențe între credință și superstiție.

Libertatea religioasă și judecata divină

Întreagă epocă a modernității noastre se desfășoară sub stindardul revoluției franceze: ”liberté, égalité, fraternité!” Această libertate pe care o avem în societate se reflectă și în domeniul religios: avem libertate religioasă, fiecare poate să creadă ce vrea și să practice orice credință dorește. Dar cum se împacă această libertate religioasă cu rolul lui Hristos ca rege și judecător al universului?

Ce este mântuirea?

Cam toate preocupările bisericii au de-a face cu ceea ce este numit ”mântuire.” Dar ce este mântuirea? Este un termen pe care îl percepem a fi foarte ”religios.” Pentru că nu îl folosim în alte contexte, termenul de ”mântuire” ajunge să fie destul de obscur. Este mântuirea o experiență mistică a pustnicului? Este mântuirea o putere magică pe care o dobândim prin ritualuri? Este mântuirea rezultatul faptelor noastre bune?

De ce rostim crezul?

În fiecare duminică dimineață ne mărturisim credința în comun. Dar de ce rostim Crezul antic în loc să ne scriem propriul nostru crez modern? Este rostirea crezului doar un ritual tradițional lipsit de viață? Este mărturisirea crezului lipsită de valoare pentru că e memorată în loc să fie spontană?

Ce înseamnă să fii creștin?

Majoritatea copleșitoare a românilor se identifică drept creștini. Dar ce înseamnă să fii creștin? Ești creștin doar pentru că te-ai născut în România și ai fost botezat de Biserică? Poți să fii creștin doar cu numele, dar nu și în realitate? Care este diferența între un creștin fals și un creștin adevărat?