Poți să fii creștin fără să mergi la biserică?

Cât de des participă românul de rând la o slujbă de biserică duminica? Probabil că nu există un răspuns foarte exact la această întrebare. Cu toate acestea, cred că pot fi făcute estimări pertinente. În București locuiesc aproximativ 2 milioane de oameni, iar numărând bisericile de toate culorile confesionale, sunt vreo 300. Dimensiunea bisericilor variază, dar cele mai multe sunt mici și au puțini enoriași duminica dimineața, probabil undeva la o medie de 200 de enoriași pe biserică. Un calcul simplu arată că într-o duminică obișnuită, aproximativ 3% (60,000 de oameni) sunt la slujbele de dimineața în toate bisericile bucureștene. 

Ce se întâmplă cu restul? Cam 2% sunt atei, agnostici sau au altă religie. Dar ceilalți 95%? În acest articol îmi propun să explorez acest fenomen și să îmi pun câteva întrebări legate de implicațiile teologice ale acestui fenomen religios. Deși scriu dintr-o poziție creștină reformată (ca slujitor ordinat în Biserica Reformată Unită din San Diego și trimis ca misionar în București) nu cred că acest subiect reprezintă un punct de divergență între tradiția ortodoxă răsăriteană și tradiția creștină reformată.

Creștinul de Paști și de Crăciun

Cred că este corect să afirm că marea majoritate a românilor participă la slujbele unei biserici doar la Paști, la Crăciun șau poate la alte 2-3 sărbători/evenimente. Și eu am fost un astfel de creștin mai demult. Ai fost botezat, toți oamenii pe care îi cunoști sunt creștini, că doar sunt români, dar nu prea vezi sensul mersului la biserică.

La Crăciun poate mergi la slujbă, iar la paști poate iei pâinea înmuiată în vin care ți se dă și cam atât. Dacă vreo rudă sau un cunoscut te invită la un botez, o cununie sau o înmormântare, atunci participi la câteva slujbe suplimentare.

Creștinul din timpul săptămânii

O parte din cei care participă la o slujbă doar de câteva ori pe an, obișnuiesc să intre într-o biserică în timpul săptămânii pentru a se ruga. Duminica îți este ocupată cu alte activități (muncă, relaxare, distracție) dar îți dorești să te închini mai mult decât rugăciunea ce o spui acasă sau o citești dintr-o carte de rugăciune pe metrou dimineața când mergi spre muncă.

Așa că în timpul săptămânii când biserica este goală intrii, te rogi, săruți o icoană și aprinzi o lumânare. Poate faci asta în fiecare săptămână, sau chiar de mai multe ori pe săptămână. Această închinare te face să te simți aproape de Dumnezeu și îți permite să îți organizezi programul cum dorești.

Dumnezeul care îți vorbește prin liturghie

Dar există o problemă fundamentală cu creștinul care nu merge la biserică sau merge la biserică doar pentru o rugăciune individuală în timpul săptămânii. Rolul bisericii înființate de Iisus și apostolii săi nu este doar ca tu să te închini și să te rogi, ci în primul rând ca Dumnezeu să îți vorbească prin ceea ce se întâmplă într-o liturghie creștină.

Liturghiile creștine din antichitate și până în prezent sunt structurate ca un dialog între Dumnezeu și oameni. Dumnezeu vorbește prin ceea ce slujitorii rostesc în liturghie, iar credincioșii răspund prin rugăciuni comune (cum ar fi Tatăl nostru sau Doamne miluiește), prin mărturisirea credinței (rostirea Crezului), precum și hotărârea de a asculta ceea ce ai fost învățat să faci prin predică.

Problema cu o religiozitate individualistă (acasă sau la biserică goală din timpul săptămânii) ce doar îi vorbește lui Dumnezeu dar nu ascultă vorbirea lui Dumnezeu nu este doar că îl separă pe creștin de ceilalți credincioși, ci și că îl separă de Dumnezeu. Ajungi să te închini unui dumnezeu al imaginației tale, unui dumnezeu căruia tu îi spui ce să facă și nu mai ajungi niciodată ca El să îți vorbească.

Botezul și statutul de creștin

Poți să fii creștin fără să mergi la biserică? Statutul de creștin și apartenența la biserică le primești prin botez, dar beneficiile acestui statul nu le poți primi fără credință. Credința, după cum spunea apostolul Pavel ”vine prin auzire.” S-ar putea să te simți aproape de Dumnezeu când te rogi singur, dar rugăciunea este doar un răspuns al credinței, nu calea prin care credința ne este întărită.

”Credința vine prin auzire și auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu” după cum spunea apostolul Pavel, iar Dumnezeu a lăsat cuvântul în mod special în mijloacele harului (predicare și sacramente) ce sunt prezente în liturghia creștină.

Dacă crezi că Hristos a murit și a înviat și că sângele său te spală de păcate precum apa botezului ți-a spălat trupul, atunci Hristos te cheamă să primești harul său prin slujirea bisericii în care ai intrat prin botez.

Creștinul nominal sau necreștin ascuns

Un creștin care nu merge la biserică este un creștin cu numele, sau un creștin nominal. Este doar o convenție socială prin care atribuim acest nume unor oameni. Ca și cu o folie de plastic ce nu valorează nimic dar Banca Națională a României a imprimat ”100 lei” pe ea. Mai demult monezile de aur sau de argint aveau o valoare intrinsecă, dar acum dacă topești bancnota de 100 de lei nu mai valorează nimic.

După cum sistemul monetar este o convenție socială și economică, creștinismul nominal pare să fie o convenție socială și religioasă. Ești creștin pentru că ești român, ai fost botezat în biserică, dar asta are doar o semnificație nominală pentru că viața de zi cu zi nu are această realitate. Creștinul nominal (doar cu numele) este un necreștin ascuns (în realitate).

Încotro?

Scopul meu în acest articol nu a fost să te fac să mergi la o altă biserică decât cea în care ai fost botezat. Da, știu că dacă ai citit postarea până în acest punct, probabil că ai tratat fiecare propoziție cu suspiciune și te-ai așteptat să te invit la biserica în care slujesc eu. Nu am să fac acest lucru, deși ai fi binevenit.

Scopul slujirii mele nu este ca mulți oameni să facă parte din biserica în care slujesc, ci ca tot mai mulți oameni să creadă în Hristos și să asculte de El. Ceea ce este important nu este mesajul meu ci Evanghelia lui Hristos

Du-te la slujbele bisericii, primește evanghelia prin predicare și sacramente, mărturisește-ți credința, închină-te lui Dumnezeu, ascultă de poruncile sale și privește cu speranță înspre ziua învierii și viața veșnică pe care o ai prin crucea și învierea lui Hristos!

Fiul lui Dumnezeu nu s-a întrupat din fecioara Maria ca să fie simbolul unei convenții sociale, nu a murit pe cruce pentru tine ca să fie un element cultural al societății în care trăiești, nu a înviat pentru ca tu să ai o zi liberă în plus, ci pentru ca să te scoată prin harul său de sub condamnarea păcatului și din pervertirea celui rău.

Într-o lume plină de vești proaste, conflicte și suferință, la biserică vei găsi vestea bună a iertării lui Dumnezeu, reconcilierea cu aproapele și speranța învierii din morți și a vieții veșnice sub un cer nou și pe un Pământ nou.