Întrebări legate de catedrala ”mântuirii neamului”

 sursa poza:  Wikimedia Commons

Mulți critici ai catedralei se concentrează pe faptul că această construcție este realizată din fonduri publice (guvern, primărie). În special criticii nereligioși (sau cei antireligioși) obiectează la această construcție pe motiv că ”există destule biserici” dar ne lipsesc spitalele. Deși simpatizez cu acești critici, în articolul de față voi aduce în atenția dumneavoastră alte trei semne de întrebare.

Există o mântuire a neamului?

Ideea de mântuire a neamului este complet străină de învățătura apostolică. Este un titlu care mai degrabă poartă un iz naționalist. Misiunea apostolică este ”către neamuri” adică adresată națiunilor (plural) pentru că nu este o misiune națională.

”Neamurile” în Biblie se referă la toți oamenii care nu sunt evrei. De fapt misiunea apostolică vină să înlăture distincțiile naționale. Biserica adevărată nu este biserică românească, ci Biserica lui Hristos. Apostolul Pavel spune că ”nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Iisus” (Gal. 3:28). Același apostol spune încă o dată ”aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi” (Col. 3:11)

Biserica înlătură aceste distincții umane. Biserica este, în cuvintele crezului, ”una, sfântă, catolică și apostolică” iar ”catolică” înseamnă universală, cuprinzând orice om din orice națiune. Mântuirea, adică scăparea din consecințele păcatului, nu este ceva național, ci o binecuvântare personală. Toți credincioșii sunt uniți de această binecuvântare indiferent de apartenența lor națională.

Un credincios român ar trebui să aibă mai multă solidaritate cu un credincios maghiar, german, englez, rus, etc, decât cu un necredincios român. Un creștin evreu trebuie să aibă mai multă solidaritate cu un creștin palestinian decât cu restul națiunii sale. Dumnezeu nu ține seama de distincțiile naționale. Distincțiile naționale nu au nici o valoare religioasă.

Un român nu este creștin pentru că este român, ci este creștin dacă crede credința creștină și își dovedește această credință prin practica sa. Altfel, un român poate să pretindă că este creștin, dar de fapt să fie la fel de puțin creștin precum un arab musulman, un chinez budist, sau un indian hindus.

Nu există mântuire a neamului. Există mântuire a omului dar aceasta este doar prin credință. Câți români cred afirmațiile crezului? Câți români din București cred că Iisus Hristos este Dumnezeu întrupat care a murit pentru păcatele lor și a înviat din morți? Câți români din București cred că Biblia este adevărată? Fără cunoașterea adevărului și credință în Hristos nu există nici un creștin. Indiferent de ce scrie pe certificatul său de naștere. Astfel, numele dat catedralei este înșelător pentru că oferă românilor o falsă speranță.

O biserică pentru oameni?

Clădirea nu este biserică. Biserica sunt oamenii strânși împreună pentru a se închina și pentru a primi cuvântul și sacramentele. Astfel, clădirea unei biserici are rolul de a facilita întâlnirea bisericii. Este un loc pentru poporul creștin, un popor multietnic format prin credință în Hristos.

Dacă rolul clădirii este să faciliteze întâlnirea oamenilor, atunci forma și dimensiunea clădirii trebuie să țină cont de acest lucru. Construirea unui mamut pe verticală nu servește scopului pe care această clădire ar trebui să o aibă. Un astfel de mamut vertical, cu câțiva metri mai înalt decât Casa Poporului, ne arată adevăratul rol pe care îl are: de a satisface orgoliul clerului.

Cu banii cheltuiți pentru această catedrală s-ar fi putut construi probabil 100 de biserici mai mici si mai practice care chiar să își îndeplinească rolul pe care ar trebui să îl aibă: adăpost pentru întâlnirea credincioșilor. Dacă există oameni care doresc să se închine și nu au unde, atunci biserica ar trebui să construiască mai mult clădiri.

În ce privește municipiul București, dacă cele 200 de biserici ortodoxe ar fi pline, doar 5% din populația orașului ar încăpea. Probabil nu sunt necesare mai multe clădiri de biserică în București pentru că nu sunt mai mult de 5% din populație care să meargă în fiecare duminică la biserică. Aceea este dimensiunea reală a bisericii ortodoxe în București, oamenii care sunt la slujbă duminica dimineața.

Dacă are crește numărul de oameni ce sunt creștini practicanți și nu doar cu numele, atunci ar fi nevoie de mai multe clădiri. Dar clădirile necesare nu ar fi astfel de edificii verticale, ci clădiri mai mici și practice, aproape de cartierele în care locuiesc oamenii care se închină.

Care va fi efectul?

Catedrala aceasta se construiește și se va finaliza. Dar oare care va fi efectul pe care îl va avea asupra vieții religioase în București? O clădire nu are puterea să aducă mai mulți oameni la biserică. Numărul oamenilor care participă la slujba de duminică dimineața va fi același. Cine nu se închină acum nu se va închina nici atunci.

Deschiderea acestei catedrale are același efect precum deschiderea unui hypermarket. Când se deschide un hypermarket, acel magazin nu aduce în existență noi oameni care să cumpere mâncare, ci ia din clienții magazinelor existente. Pentru ca să existe clienți la hypermarket, acei clienți trebuie să nu mai cumpere de la magazinele mai mici.

Acesta va fi și efectul deschiderii catedralei. Oamenii care până acum se închinau în bisericile ortodoxe de cartier, vor începe să meargă la catedrală pentru că este o clădire mai impresionantă iar slujba le va da o senzație mai împlinitoare.

Deși în prezent majoritatea criticilor catedralei sunt persoane nereligioase, consecințele negative vor fi resimțite de preoții de cartier care vor vedea cum enoriașii li se vor împuțina pentru că vor fi atrași de catedrala uriașă. Ca să folosesc un termen mai tehnic, va avea loc o ”canibalizare” între bisericile ortodoxe mai mici și catedrala nou construită.

Concluzie

Această catedrală este o construcție care va avea consecințe negative, nu pentru bugetul național, nici pentru numărul spitalelor, ci consecințe negative pentru viața spirituală a oamenilor din București. Nu este proiectul religios de care oamenii să aibă nevoie. Măgulește orgoliile clerului, oferă o falsă speranță națională, dar va avea consecințe negative pentru credința oamenilor.

Casa Poporului și Catedrala Neamului vor rămâne pentru deceniile ce urmează ca niște relicve ce exemplifică ambițiile megalomane ale statului comunist și ale unei biserici pervertite.