1.   Care este singura ta mângâiere în viață și în moarte?

Faptul că eu, cu trup și suflet, atât în viață cât și în moarte,1 nu îmi aparțin mie,2 ci credinciosului meu mântuitor Iisus Hristos,3 care, prin sângele Său prețios,4 a ispășit toate păcatele mele,5 m-a eliberat de sub toată puterea diavolului6 și mă protejează7 în așa fel încât, fără voia Tatălui ceresc, nici un fir de păr nu poate să cadă de pe capul meu.8 Într-adevăr, toate lucrurile trebuie să lucreze împreună spre salvarea mea.9 De aceea, prin Duhul Său cel Sfânt, mă și asigură de viața veșnică10 și mă face să fiu din inimă doritor și gata să trăiesc de acum înainte pentru El.11

[1] Romani 14:7-9; [2] 1 Corinteni 6:19-20 [3] 1 Corinteni 3:23; Tit 2:14 [4] 1 Petru 1:18-19 [5] 1 Ioan 1:7, 2:2; [6] Ioan 8:34-36; Evrei 2:14-15; 1 Ioan 3:8 [7] Ioan 6:39-40, 10:27-30; 2 Tesaloniceni 3:3; 1 Petru 1:5; [8] Matei 10:29-31; Luca 21:16-18; [9] Romani 8:28; [10] Romani 8:15-16; 2 Corinteni 1:21-22, 5:5, Efeseni 1:13-14; [11] Romani 8:14

2.   Câte lucruri trebuie să știi pentru ca să trăiești și să mori fericit cu această mângâiere?

Trei lucruri:1primul – cât de mare este păcatul și nenorocirea mea;2al doilea – cum sunt eliberat din păcatele și nenorocirea mea;3al treilea – cum trebuie să îi fiu mulțumitor lui Dumnezeu pentru această eliberare.4

[1] Luca 24:46-47; Romani 7:24-25; 1 Corinteni 6:11; Tit 3:3-7; [2] Ioan 9:41, 15:22; Romani 3:9-10; 1 Ioan 1:10; [3] Ioan 17:3; Fapte 4:12, 10:43; Galateni 3:13; [4] Matei 5:16; Romani 6:13; Efeseni 5:8-11; Coloseni 3:17; 1 Petru 2:9-12

3.   De unde îți cunoști nenorocirea?

Din Legea lui Dumnezeu.1

[1] Romani 3:20, 7:7.

4.   Ce ne cere Legea lui Dumnezeu?

Hristos ne învață acest rezumat al Legii în Matei 22: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău.1Aceasta este cea dintâi, și cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.2 În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Proorocii.”3

[1] Deuteronom 6:5; [2] Levitic 19:18; Galateni 5:14; [3] Luca 10:27.

5.   Poți să împlinești aceste porunci în mod perfect?

Nu,1pentru că prin natura mea păcătoasă tind să îl urăsc pe Dumnezeu și pe aproapele meu.2

[1] Romani 3:10-12, 23; 1 Ioan 1:8, 10; [2] Genesa 6:5, 8:21; Ieremia 17:9; Romani 7:23, 8:7; Efeseni 2:3; Tit 2:3

6.   L-a creat Dumnezeu pe om în această stare rea și stricată?

Nu, Dumnezeu l-a creat pe om bun1 după chipul Său,2adică în dreptate și sfințenie adevărată,3ca omul să îl cunoască în mod corect pe Dumnezeu, Creatorul său,4 să îl iubească din toată inima și să trăiască cu El în binecuvântare eternă, pentru lauda și gloria Lui.[5]

[1] Genesa 1:31; [2] Genesa 1:26-27; [3] Efeseni 4:24; [4] Coloseni 3:10; [5] Psalmul 8

7.   Atunci de unde provine această natură umană depravată?

Din căderea și neascultarea primilor noștri părinți, Adam și Eva, în Paradis,1prin care natura noastră a devenit atât de coruptă2 încât toți suntem concepuți și născuți în păcat.3

[1] Genesa 3; [2] Romani 5:12, 18-19; [3] Psalmul 14:2-3, 51:5

8.   Dar suntem atât de depravați încât să fim complet incapabili să facem vreun bine și mereu înclinați înspre rău?

Da,1așa suntem dacă Duhul lui Dumnezeu nu ne naște din nou.2

[1] Genesa 6:5, 8:21; Iov 14:4; Isaia 53:6; Ieremia 17:9; Ioan 3:6; Romani 7:18 [2] Ioan 3:3

9.   Dar atunci nu face Dumnezeu o nedreptate omului dacă în Legea Sa îi cere să împlinească ceva ce omul nu poate?

Nu, pentru că Dumnezeu a creat omul astfel încât să poată împlini legea Lui,1 dar omul, instigat de diavol,2 printr-o neascultare deliberată,3 s-a privat pe sine însuși și pe toți descendenții săi de această abilitate.4

[1] Genesa 1:31; Efeseni 4:24; [2] Genesa 3:13; Ioan 8:44; 1 Timotei 2:13-14; [3] Genesa 3:6; [4] Romani 5:12, 18-19

10.  Va permite Dumnezeu ca o astfel de neascultare și apostazie să rămână nepedepsită?

În mod sigur nu,1 căci pentru El atât păcatul nostru originar cât și cel actual sunt o ofensă foarte mare și le va pedepsi cu o judecată dreaptă, acum și în eternitate,2 după cum a declarat: „Blestemat este oricine nu stăruiește în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.”3

[1] Evrei 9:27; [2] Exod 34:7; Psalmul 5:4-6, 7:10; Naum 1:2; Matei 25:41; Romani 1:18, 5:12; Efeseni 5:6; [3] Deuteronom 27:26; Galateni 3:10

11.  Dar Dumnezeu nu este și plin de milă?

Dumnezeu este într-adevăr plin de milă,1dar El este de asemenea drept.2 De aceea, dreptatea Sa cere ca păcatul care a fost comis împotriva maiestății lui Dumnezeu să fie pedepsit în mod absolut, printr-o pedeapsă eternă a trupului și a sufletului.3

[1] Exod 20:6, 34:6-7; Psalmul 103:8-9; [2] Exod 20:5, 34:7; Deuteronom 7:9-11; Psalmul 5:4-6; 2 Corinteni 6:14-16; Evrei 10:30-31; Apocalipsa 14:11; [3] Matei 25:45-46

12.  Atunci, dacă datorită judecății drepte a lui Dumnezeu merităm pedeapsa temporară și eternă, cum putem scăpa de această pedeapsă și să fim din nou acceptați înaintea lui Dumnezeu?

Dumnezeu a hotărât ca dreptatea Sa să fie satisfăcută;1de aceea, trebuie ca noi, sau altcineva în locul nostru să satisfacă dreptatea lui Dumnezeu.2

[1] Exod 20:5, 23:7; Romani 2:1-11; [2] Isaia 53:11; Romani 8:3-4

13.  Putem să realizăm noi înșine această satisfacere a dreptății lui Dumnezeu?

Cu siguranță nu, dimpotrivă, în fiecare zi ne mărim vina.1

[1] Iov 9:2-3, 15:15-16; Psalmul 130:3; Matei 6:12, 16:26; Romani 2:4-5

14.  Poate o simplă creatură să satisfacă dreptatea lui Dumnezeu în locul nostru?

Nu, în primul rând Dumnezeu nu va pedepsi o altă creatură pentru păcatul pe care l-a comis omul.1De asemenea, nici o simplă creatura nu poate să îndure povara mâniei eterne a lui Dumnezeu împotriva păcatului, pentru a îi scăpa pe alții.2

[1] Ezechiel 18:4, 20; Evrei 2:14-18; [2] Psalmul 130:3; Naum 1:6

15.  Atunci ce fel de mediator și răscumpărător trebuie să căutăm?

Unul care este om adevărat1 și drept2 dar în același timp mai puternic decât orice ființă creată, adică, unul care este și Dumnezeu adevărat. 3

[1] 1 Corinteni 15:21-22, 25-26; Evrei 2:17; [2] Isaia 53:11; Ieremia 13:16; 2 Corinteni5:21; Evrei 7:26; [3] Isaia 7:14, 9:6; Ieremia 23:6; Ioan 1:1; Romani 8:3-4; Evrei 7:15-16

16.  De ce trebuie să fie om adevărat și drept?

Pentru că dreptatea lui Dumnezeu cere ca aceeași natură care a păcătuit să ofere și ispășirea1 pentru păcat. Dar cineva care este păcătos nu poate ispăși pentru ații.2

[1] Romani 5:12, 15; 1 Corinteni 15:21; Evrei 2:14-16; [2] Isaia 53:3-5; Evrei 7:26-27; 1 Petru 3:18

17.  De ce trebuie să fie și Dumnezeu adevărat?

Pentru ca prin puterea divinității Sale1 să poată purta în umanitatea Sa povara mâniei lui Dumnezeu2 și să obțină3 pentru noi restaurarea dreptății și a vieții.4

[1] Isaia 9:5; [2] Deuteronom 4:24; Isaia 53:8; Psalmul 130:3; Naum 1:6; Fapte 2:24; [3] Ioan 3:16; Fapte 20:28; [4] Isaia 53:5, 11; 2 Corinteni 5:21; 1 Ioan 1:2

18.  Dar cine este acest mediator, care în același timp este Dumnezeu adevărat și de asemenea om adevărat și drept?

Domnul nostru Iisus Hristos,1 care a fost dat fără plată pentru eliberarea și dreptatea noastră deplină.2

[1] Matei 1:21-23; Luca 2:11; 1 Timotei 2:5, 3:16; [2] Fapte 4:12; 1 Corinteni 1:30

19.  De unde știi lucrul acesta?

Din Sfânta Evanghelie pe care însuși Dumnezeu a revelat-o inițial în Paradis,1 apoi a vestit-o prin sfinții patriarhi2 și profeți,3 iar mai apoi a ilustrat-o prin jertfele și ceremoniile legii,4 iar în final a împlinit-o prin Fiul Său preaiubit.5

[1] Genesa 3:15; [2] Genesa 12:3, 22:18, 49:10-11; [3] Isaia 53; Ieremia 23:5-6; Mica 7:18-20; Fapte 3:22-24, 10:43; Romani 1:2; Evrei 1:1; [4] Levitic 1:7; Ioan 5:46; Evrei 10:1-10; [5] Romani 10:4; Galateni 4:4-5; Coloseni 2:17; Evrei 10:1

20.  Sunt oare toți oamenii salvați în Hristos după cum au pierit în Adam?

Nu, ci doar cei care prin credința adevărată sunt uniți cu El și primesc toate binecuvântările Lui.1

[1] Psalmul 2:12; Matei 7:14; Ioan 1:12-13, 3:16, 18, 36; Romani 11:16-21; 1 Corinteni 15:22; Evrei 4:2-3, 10:39

21.  Ce este credința adevărată?

Credința adevărată nu este doar o cunoaștere sigură prin care afirm că tot ce ne-a revelat Dumnezeu în cuvântul Său este adevărat,1 ci este de asemenea și o încredere a inimii2 pe care Duhul Sfânt3 o lucrează în mine prin Evanghelie4 că nu numai altora ci și mie5 mi-au fost date6 iertarea păcatelor, dreptatea eternă și salvarea, doar prin har, doar datorită meritelor lui Hristos.7

[1] Ioan 17:3, 17; Evrei 11:1-3; Iacov 1:6, 2:19; [2] Romani 4:16-21, 5:1, 10:10; Evrei 4:16; [3] 2 Corinteni 4:13; Filipeni 1:19, 29; [4] Fapte 16:4; Romani 1:16, 10:17; 1 Corinteni 1:21; [5] Galateni 2:20; [6] Romani 1:17; Evrei 10:10, 11:1-2; [7] Fapte 10:43; Romani 3:20-26; Galateni 2:16; Efeseni 2:7-10

22.  Ce este necesar să creadă un creștin?

Tot ceea ce ne este promis în Evanghelie1 adică ceea ce ne învață pe scurt articolele credinței noastre creștine catolice și indubitabile.

[1] Matei 28:19-20; Ioan 20:30-31

23.  Care sunt aceste articole?

”Cred în Dumnezeu Tatăl Atotputernic, creatorul cerului și al Pământului. Și în Iisus Hristos, Singurul Său Fiu, Domnul nostru. Care a fost conceput de Duhul Sfânt și născut din fecioara Maria. A suferit sub Pilat din Pont, a fost crucificat, a murit și a fost îngropat; a coborât în Iad și a înviat a treia zi dintre cei morți; s-a înălțat la ceruri unde șade la dreapta lui Dumnezeu, Tatăl Atotputernic. De unde va veni iarăși să judece viii și morții. Cred în Duhul Sfânt. Cred o Biserica sfântă catolică, în comuniunea sfinților, în iertarea păcatelor, în învierea trupului și în viața veșnică.”

24.  Cum sunt împărțite aceste articole?

În trei părți: prima – Dumnezeu Tatăl și crearea noastră; a doua – Dumnezeu Fiul și eliberarea noastră; a treia – Dumnezeu Duhul Sfânt și sfințirea noastră.1

[1] 1 Petru 1:2

25.  De vreme ce există o singură Ființă Divină, de ce vorbești despre trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt?

Pentru că așa s-a revelat Dumnezeu pe Sine Însuși în cuvântul Său:1 aceste trei persoane distincte sunt unicul, adevăratul și eternul Dumnezeu.2

[1] Deuteronom 6:4; Isaia 44:6, 45:5; 1 Corinteni 8:4-6; [2] Genesa 1:2-3; Psalmul 110:1; Isaia 61:1, 63:8-10; Matei 3:16-17, 28:18-19; Luca 4:18; Ioan 14:26, 15:26; 2 Corinteni 13:14; Galateni 4:6; Tit 3:5-6

26.  Ce crezi atunci când spui: „Cred în Dumnezeu Tatăl Atotputernic, Creatorul cerului și al Pământului?”

Că Tatăl etern al Domnului nostru Iisus Hristos, care din nimic a făcut cerurile și Pământul cu tot ce este în ele,1 care le menține și le guvernează prin voia Sa eternă și prin providența Sa,2 este Dumnezeul meu și Tatăl meu3 datorită lui Hristos, Fiul Lui. În El mă încred astfel încât nu am nici o îndoială că îmi va oferi toate lucrurile necesare pentru trup și suflet;4 de asemenea, cred că orice rău ar trimite asupra mea în această viață dificilă, El îl va schimba în bine.5 El este în stare să facă lucrul acesta pentru că este Dumnezeu Atotputernic6 și voiește să facă aceasta pentru că este un Tată credincios.7

[1] Genesa 1-2; Exod 20:11; Iov 38-39; Psalmul 33:6; Isaia 44:24; Fapte 4:24, 14:15; Coloseni 1:16; Evrei 11:3; [2] Psalmul 104:2-5, 27-30, 115:3; Matei 6:30, 10:29-30; Fapte 17:24-25; Efeseni 1:11; Evrei 1:3; [3] Matei 6:8; Ioan 1:12-13; Romani 8:15-16; Galateni 4:4-7; Efeseni 1:5, 3:14-16; [4] Psalmul 55:22, 90:1-2; Matei 6:25-26; Luca 12:22-31; [5] Fapte 17:27-28; Romani 8:28; [6] Genesa 18:14; Romani 8:31-39, 10:12; [7] Numeri 23:19; Matei 6:32-33, 7:9-11

27.  Ce înțelegi prin providența lui Dumnezeu?

Puterea nelimitată și atotprezentă a lui Dumnezeu1 prin care, El, ca folosindu-se de o mână, continuă să susțină cerurile și Pământul împreună cu toate creaturile,2 conducându-le astfel încât vegetația și iarba, ploaia și seceta,3 rodirea și lipsa roadelor, mâncarea și băutura,4 sănătatea și boala,5 bogăția și sărăcia,6 într-adevăr toate lucrurile, nu vin la întâmplare7 ci din mâna Sa părintească.8

[1] Ieremia 23:23-24; Fapte 17:24-28; [2] Evrei 1:3; [3] Ieremia 5:24; [4] Fapte 14:15-17; [5] Ioan 9:3; [6] Iov 1:21; Psalmul 103:19; Proverbe 22:2; Romani 5:3-5; [7] Proverbe 16:33; [8] Matei 10:29; Efeseni 1:1

28.  Ce folos avem să știm că Dumnezeu a creat toate lucrurile și că le ține în existență prin providența Sa?

Ca să fim răbdători în dificultăți,1 mulțumitori în prosperitate2 și să avem încredere în Dumnezeul și Tatăl nostru credincios pentru lucrurile viitoare, înțelegând că nici o creatură nu ne va separa de dragostea Sa,3 de vreme ce toate creaturile sunt în mâna Sa și fără permisiunea Lui nu pot nici să se miște.4

[1] Iov 1:21-22; Psalmul 39:10; Romani 5:3; Iacov 1:3; [2] Deuteronom 8:10; 1 Tesaloniceni 5:18; [3] Psalmul 55:22; Romani 5:3-5, 8:35, 38-39; [4] Iov 1:12, 2:6; Psalmul 71:7; Proverbe 21:1; Fapte 17:24-28; 2 Corinteni 1:10

29.  De ce este Dumnezeu Fiul numit „Iisus,” adică „salvator?”

Pentru că El ne salvează de toate păcatele noastre1 și pentru că salvarea nu trebuie căutată sau găsită în altcineva.2

[1] Matei 1:21; Evrei 7:25; [2] Isaia 43:11; Luca 2:10-11; Ioan 15:4-5; Fapte 4:11-12; 1 Timotei 2:5

30.  Cred în Iisus ca singur salvator și cei care își caută salvarea la sfinți, în ei înșiși, sau în altă parte?

Nu. Deși se laudă cu El, prin faptele lor îl neagă pe Hristos ca singur salvator.1 Căci Iisus fie nu este un salvator desăvârșit, ori cei care prin credința adevărată îl primesc pe Hristos, trebuie să aibă în el toate lucrurile necesare salvării.2

[1] 1 Corinteni 1:12-13, 30-31; Galateni 5:4; [2] Isaia 9:7; Matei 23:28; Ioan 1:16; Coloseni 1:19-20, 2:10; 1 Ioan 1:7

31.  De ce este numit „Hristos” adică „unsul?”

Pentru că El este ales de Dumnezeu Tatăl și uns de Duhul Sfânt1 ca să fie principalul nostru profet și învățător,2 care ne-a descoperit pe deplin voia ascunsă a lui Dumnezeu cu privire la eliberarea noastră;3 ca să fie singurul nostru mare preot,4 care printr-o singură jertfă a trupului Său ne-a eliberat5 și trăiește veșnic ca să fie mediatorul nostru înaintea Tatălui;6 ca să fie regele nostru etern,7 care ne conduce prin Cuvântul și Duhul Său, ne apără și ne păstrează în eliberarea pe care a obținut-o pentru noi.8

[1] Psalmul 45:7; Isaia 61:1 (Luca 3:21-22, 4:18); [2] Deuteronom 18:15 (Fapte 3:22); [3] Ioan 1:18, 15:15; [4] Psalmul 110:4 (Evrei 7:17, 21); [5] Evrei 9:12, 10:11-14; [6] Romani 5:9-10, 8:34; Evrei 9:24; 1 Ioan 2:1; [7] Zaharia 9:9 (Matei 21:5); Luca 1:33; [8] Psalmul 2:6; Isaia 61:1-2; Matei 28:18-20; Ioan 10:28; 1 Petru 2:24; Apocalipsa 12:10-11, 19:16

32.  Dar tu de ce te numești „creștin?”

Pentru că prin credință sunt un mădular al lui Hristos1 și astfel împărtășesc ungerea Sa2 pentru ca să îi mărturisesc numele,3 să îmi aduc viața ca o jertfă vie de mulțumire pentru El4 și să lupt în această lume5 cu o conștiință curată împotriva păcatului și a diavolului, iar apoi în eternitate să stăpânesc cu Hristos asupra întregii creații.6

[1] Fapte 11:26; 1 Corinteni 12:12-27; 1 Ioan 2:20, 27; [2] Ioel 2:28 (Fapte 2:17); 1 Ioan 2:27; [3] Marcu 8:38, 10:32; Romani 10:9-10; Evrei 13:15; [4] Romani 12:1; 1 Petru 2:5, 9; Apocalipsa 1:6, 5:8, 10; [5] Galateni 5:16-17; Efeseni 6:11; 1 Timotei 1:18-19; [6] Matei 25:34; Efeseni 6:12; 2 Timotei 2:12; Apocalipsa 3:21

33.  De ce este numit „singurul Fiu născut al lui Dumnezeu” dacă și noi suntem copiii lui Dumnezeu?

Pentru că doar Hristos este Fiul etern și natural al lui Dumnezeu,1 iar noi suntem copiii lui Dumnezeu prin adopție, prin har, datorită lui Hristos.2

[1] Ioan 1:1-3, 14, 18, 3:16; Romani 8:32; Evrei 1; 1 Ioan 4:9; [2] Ioan 1:12; Romani 8:14-17; Galateni 4:6; Efeseni 1:5-6; 1 Ioan 3:1

34.  De ce îl numești „Domnul nostru?”

Pentru că, nu cu aur și argint, ci cu sângele Său prețios,1 ne-a eliberat și ne-a cumpărat, trup și suflet,2 din păcat și de sub toată puterea diavolului, ca să fim ai lui Hristos.3

[1] 1 Petru 1:18-19; [2] Fapte 2:36; 1 Corinteni 6:20, 7:23; 1 Timotei 2:5-6; Tit 2:14; 1 Petru 2:9; [3] Coloseni 1:13-14; Evrei 2:14-15

35.  Ce înseamnă faptul că „a fost conceput de Duhul Sfânt și născut din fecioara Maria?”

Că fiul etern al lui Dumnezeu, care continuă să fie Dumnezeu adevărat și etern,1 a luat asupra Sa natura umană din trupul și sângele fecioarei Maria,2 prin lucrarea Duhului Sfânt,3 ca să fie adevărata sămânță a lui David,4 asemănător cu frații Săi în toate lucrurile5 cu excepția păcatului.6

[1] Ioan 1:1-4, 10:30-36; Romani 1:3-4, 9:5; Coloseni 1:15-17; 1 Ioan 5:20; [2] Matei 1:18-23; Ioan 1:14; Galateni 4:4; Evrei 2:14; [3] Luca 1:35; [4] 2 Samuel 7:12-16; Psalmul 132:11; Matei 1:1; Luca 1:32; Romani 1:3; [5] Filipeni 2:7; Evrei 2:17; [6] Evrei 4:15, 7:26-27

36.  Ce folos ai tu din conceperea și nașterea sfântă a lui Hristos?

Că El este mediatorul nostru,1 iar cu inocența și sfințenia Sa perfectă2 acoperă înaintea lui Dumnezeu păcatul3 în care am fost conceput eu.4

[1] 1 Timotei 2:5-6; Evrei 2:16-17, 9:13-15; [2] Romani 8:3-4; 2 Corintei 5:21; Galateni 4:4-5; 1 Petru 1:18-19; [3] Psalmul 32:1; 1 Ioan 1:9; [4] Psalmul 51:5

37.  Ce înțelegi prin cuvintele „a suferit?”

Că tot timpul trăit pe Pământ, dar în mod special la sfârșitul vieții sale, Hristos a purtat, în trup și suflet, mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului întregii rase umane;1 pentru ca prin suferința Lui, ca singură jertfă ispășitoare,2 să ne elibereze trupurile și sufletele noastre de sub condamnarea eternă3 și să obțină pentru noi harul lui Dumnezeu, dreptatea și viața eternă.4

[1] Isaia 53; 1 Timotei 2:6; 1 Petru 2:2-4, 24, 3:18; [2] Psalmul 22:14-16; Matei 26:38; Romani 3:25-26, 5:6; 1 Corinteni 5:7; Efeseni 5:2; Evrei 10:14; 1 Ioan 2:2, 4:10; [3] Romani 8:1-4; Galateni 3:13; Coloseni 1:13; Evrei 9:12; 1 Petru 1:18-19; [4] Ioan 3:16; Romani 3:24-26; 2 Corinteni 5:21; Evrei 9:11

38.  De ce a suferit sub Pilat din Pont ca judecător?

Pentru ca El, fiind nevinovat, să fie condamnat de un judecător pământesc,1 iar astfel să ne elibereze de judecata severă a lui Dumnezeu.2

[1] Luca 23:13-24; Ioan 19:4, 12-16; Fapte 4:27-28; [2] Psalmul 69:4; Isaia 53:4-5; Matei 27:24; 2 Corinteni 5:21; Galateni 3:13

39.  Este moartea pe cruce suferită de Hristos deosebită de alte forme de a muri?

Da, pentru că prin aceasta sunt asigurat că El a luat asupra Sa blestemul care era asupra mea,1 pentru că moartea pe cruce era blestemată de Dumnezeu.2

[1] Galateni 3:13-14; [2] Deuteronom 21:22-23; Filipeni 2:8

40.  De ce a fost necesar ca Hristos să moară?

Pentru că datorită dreptății și adevărului lui Dumnezeu,1 ispășirea păcatelor noastre nu putea fi făcută în alt fel decât prin moartea Fiului lui Dumnezeu.2

[1] Genesa 2:17; [2] Romani 6:23, 8:3; Filipeni 2:8; Evrei 2:9, 14-15

41.  De ce a fost îngropat?

Ca să se arate că era cu adevărat mort.1

[1] Isaia 53:9; Matei 27:59-60; Ioan 19:38-42; Fapte 13:29; 1 Corinteni 15:3-4

42.  Dacă Hristos a murit, noi de ce mai trebuie să murim?

Moartea noastră nu este o plată pentru păcatele noastre ci doar o moarte față de păcat și o intrare în viața eternă.1

[1] Ioan 5:24; Romani 7:24-25; Filipeni 1:21-23; 1 Tesaloniceni 5:9-10

43.  Ce alt folos mai primim din jertfa și moartea lui Hristos pe cruce?

Prin puterea Sa, vechea noastră natură este crucificată, ucisă și îngropată,1 astfel încât poftele rele ale trupului nostru să nu ne mai stăpânească,2 iar noi să ne putem oferi viețile ca o jertfă de mulțumire înaintea Lui.3

[1] Romani 6:5-11; Coloseni 2:11-12; [2] Romani 6:12-14; [3] Romani 12:1; 2 Corinteni 5:15; Efeseni 5:1-2

44.  De ce este adăugat că a coborât în Iad?

Pentru ca în cele mai mari încercări și suferințe ale mele să fiu asigurat că Hristos, Domnul meu, prin chinurile și durerile îndurate de sufletul Său pe cruce și înainte, m-a scăpat de chinul și durerile Iadului.1

[1] Psalmul 18:5, 116:3; Isaia 53; Matei 26:36-46, 27:46; Evrei 5:7-10

45.  Ce folos avem prin învierea lui Hristos?

În primul rând, prin învierea Sa, El a învins moartea pentru ca să ne facă părtași la dreptatea pe care a obținut-o pentru noi prin moartea Sa.1 În al doilea rând, prin puterea Sa și noi suntem înviați la o nouă viață.2 In al treilea rând, învierea lui Hristos este o garanție sigură a învierii noastre binecuvântate.3

[1] Romani 4:25; 1 Corinteni 15:15-20, 54-55; 1 Petru 1:3-5, 21; [2] Romani 6:5-11; Efeseni 2:4-6; Coloseni 3:1-4; [3] Romani 8:11; 1 Corinteni 15:12-23; Filipeni 3:20-21

46.  Ce înțelegi prin cuvintele „s-a înălțat la cer?”

Că Hristos, înaintea ochilor ucenicilor Săi, a fost luat de pe Pământ la cer,1 unde continuă să ne reprezinte,2 până se va întoarce ca să judece viii și morții.3

[1] Matei 26:64; Luca 24:50-51; Fapte 1:9-11; [2] Romani 8:34; Efeseni 4:10; Evrei 4:14, 7:23-25, 9:11, 24; [3] Matei 24:30; Fapte 1:11, 3:20-21

47.  Dar nu este Hristos cu noi până la sfârșitul lumii după cum a promis?

Hristos este om adevărat și Dumnezeu adevărat.1 În ce privește natura Sa umană El nu mai este pe Pământ,2 dar în ce privește divinitatea, maiestatea, harul și Duhul Său, El nu este niciodată absent dintre noi.3

[1] Matei 28:20; [2] Matei 26:11; Ioan 16:28, 17:11; Fapte 3:19-21; Evrei 8:4; [3] Matei 28:18-20; Ioan 14:16-19, 16:13; Efeseni 4:8; Evrei 8:4

48.  Dar dacă umanitatea Sa nu este oriunde se află și Dumnezeirea Lui, nu sunt despărțite în felul acesta cele două naturi ale lui Hristos?

Nu, pentru că de vreme ce divinitatea este incomprehensibilă și omniprezentă1 ea se află dincolo de limitele umanității care a fost asumată, dar este fără îndoială în umanitate și rămâne personal unită cu ea.2

[1] Ieremia 23:23-24; Fapte 7:48-49; [2] Matei 28:6; Ioan 1:14, 48, 3:13, 11:15; Coloseni 2:9

49.  Ce folos avem datorită înălțării lui Hristos la cer?

În primul rând, că El este singurul nostru mediator în prezența Tatălui în cer.1 În al doilea rând, că avem trupul nostru în cer ca o garanție sigură că El ca și cap, ne va lua și pe noi, mădularele Sale, la Sine.2 În al treilea rând, că El ne trimite Duhul Său cel Sfânt ca un Mângâietor,3 prin puterea căruia nu căutăm lucrurile de pe Pământ ci lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu.4

[1] Romani 8:34; 1 Ioan 2:1; [2] Ioan 14:2, 17:24, 20:17; Efeseni 2:4-6; [3] Ioan 14:16; Fapte 2:33; 2 Corinteni 1:21-22, 5:5; [4] Ioan 14:3; Coloseni 3:1-4; Evrei 9:24

50.  De ce este adăugat „șade la dreapta lui Dumnezeu?”

Pentru că Hristos s-a înălțat la cer ca să fie capul bisericii Sale,1 Cel prin care Tatăl conduce toate lucrurile.2

[1] Efeseni 1:20-23; Coloseni 1:18; [2] Psalmul 110:1; Matei 28:18; Ioan 5:22-23; 1 Petru 3:22

51.  Ce folos ne aduce această glorie a lui Hristos, capul nostru?       În primul rând, prin Duhul Său cel Sfânt El revarsă daruri cerești asupra noastră, mădularele Sale.1 În al doilea rând, prin puterea Sa ne apără și ne ferește de toți dușmanii.2

[1] Fapte 2:33; Efeseni 4:7-12; [2] Psalmul 2:9, 110:1-2; Ioan 10:27-30; Fapte 2:33; 1 Corinteni 15:25-26; Apocalipsa 19:11-16

52.  Care este mângâierea pe care o ai din faptul că Hristos va veni să judece vii și morții?

Că în toate persecuțiile și suferințele mele, eu pot să privesc, cu capul sus, la Cel care s-a oferit pe Sine însuși în locul meu ca să fie judecat de Dumnezeu și care a îndepărtat orice blestem de la mine.1 Hristos va arunca toți dușmanii Săi și ai mei în condamnare veșnică, dar pe mine împreună cu toți aleșii Săi mă va lua cu Sine în fericire și glorie eternă.2

[1] Luca 21:28; Romani 8:22-25; Filipeni 3:20-21; Tit 2:13-14; [2] Matei 25:31-46; 1 Tesaloniceni 4:16-17; 2 Tesaloniceni 1:6-10

53.  Ce crezi despre Duhul Sfânt?

În primul rând, că El este Dumnezeu co-etern cu Tatăl și cu Fiul.1 În al doilea rând, că El îmi este dat și mie:2 prin credința adevărată mă face părtaș al lui Hristos și al tuturor binecuvântărilor Sale,3 mă mângâie4 și rămâne alături de mine pentru totdeauna.5

[1] Genesa 1:1-2; Isaia 48:16; Matei 28:19; Fapte 5:3-4; 1 Corinteni 3:16, 6:19; [2] 1 Corinteni 6:19; 2 Corinteni 1:21-22; Galateni 4:6; Efeseni 1:13; [3] 1 Corinteni 6:17; Galateni 3:14; 1 Petru 1:2; [4] Ioan 15:26; Fapte 9:31; [5] Ioan 14:16-17; Romani 15:13; 1 Petru 4:14; 1 Ioan 4:13

54.  Ce crezi despre sfânta biserică catolică?

Că din întreaga omenire,1 de la începutul și până la sfârșitul lumii,2 Fiul lui Dumnezeu,3 prin Duhul și Cuvântul Său,4 adună, apără și își păstrează5 pentru viața veșnică, o comuniune aleasă6 în unitatea credinței adevărate;7 de asemenea că eu sunt și voi rămâne pentru totdeauna un mădular viu al acestei comuniuni.8

[1] Genesa 26:4; Apocalipsa 5:9; [2] Isaia 59:21; Ioan 10:10; 1 Corinteni 11:26; [3] Ioan 10:11; Fapte 20:28; Efeseni 1:10-13, 4:11-13; Coloseni 1:18; [4] Isaia 59:21; Romani 1:16, 10:14-17; Efeseni 5:26; [5] Psalmul 129:1-5; Matei 16:18; Ioan 10:28-30; [6] Romani 8:29-30; Efeseni 1:3-14, 4:3-6; [7] Psalmul 71:18; Ioan 10:28-30; Fapte 2:42-47; 1 Corinteni 1:8-9, 11:26; [8] Psalmul 23:6; Ioan 10:27-28; 1 Corinteni 1:4-9; Galateni 3:28; 1 Petru 1:3-5; 1 Ioan 2:19, 3:14, 19-21

55.  Ce înțelegi prin comuniunea sfinților?

În primul rând, că toți credincioșii, ca mădulare ale Domnului Iisus Hristos, sunt în comuniune cu El și împărtășesc toate comorile și darurile Sale.1 În al doilea rând, că fiecare trebuie să își înțeleagă obligația de a folosi cu sârguință și bucurie aceste daruri pentru câștigul și slujirea altor mădulare.2

[1] Romani 8:32; 1 Corinteni 6:17, 12:4-7, 12-13; 1 Ioan 1:3; [2] Romani 12:4-8; 1 Corinteni 12:12-13, 20-27, 13:1-7; Filipeni 2:4-8; Evrei 3:14

56.  Ce crezi despre ”iertarea păcatelor?”

Cred că Dumnezeu, datorită ispășirii lui Hristos,1 nu își va mai aduce aminte de păcatele mele și nici de natura păcătoasă cu care trebuie să mă lupt toată viața mea.2 Dumnezeu, prin harul Său, îmi atribuie dreptatea lui Hristos ca să nu mai fiu niciodată sub condamnare.3

[1] 1 Ioan 2:2; [2] Psalmul 103:3, 10-12; Ieremia 31:34; Mica 7:18-19; Romani 7:21-25, 8:1-4; 2 Corinteni 5:18-21; 1 Ioan 1:7, 2:2; [3] Ioan 3:17-18, 5:24; Romani 4:7-8, 7:18, 8:1-2; Efeseni 1:7

57.  Ce mângâiere îți aduce ”învierea trupului?”

Că nu doar sufletul meu va fi luat imediat la Hristos, capul său, după această viață,1 ci și că acest trup al meu va fi înviat prin puterea lui Hristos și va fi reunit cu sufletul meu și transformat conform trupului glorios al lui Hristos.2

[1] Luca 16:21, 23:43; Filipeni 1:21-23; [2] Iov 19:25-27; 1 Corinteni 15:20, 42-46, 53-54; Filipeni 3:21; 1 Ioan3:2

58.  Ce mângâiere îți aduce “viața veșnică?”

Că, după cum încă de acum experimentez în inima mea începutul fericirii veșnice,1 tot astfel, după această viață voi primi binecuvântarea deplină, pe care ochiul nu a văzut-o, urechea nu a auzit-o, pe care inima omului nu a cunoscut-o,2 pentru lauda eternă a lui Dumnezeu.3

[1] Ioan 17:3; Romani 14:17; 2 Corinteni 5:2-3; [2] 1 Corinteni 2:9; [3] Ioan 17:24; Romani 8:23; 1 Petru 1:8

59.  Ce folos ai crezând toate aceste lucruri?

Că sunt drept în Hristos înaintea lui Dumnezeu și astfel un moștenitor al vieții veșnice.1

[1] Habacuc 2:4; Ioan 3:36; Romani 1:17, 5:1-2, 8:16; Tit 3:7

60.  Cum ești drept înaintea lui Dumnezeu?

Doar prin credința adevărată în Iisus Hristos:1 adică, deși conștiința mea mă acuză că am păcătuit în mod grav încălcând toate poruncile lui Dumnezeu, că nu am ținut nici una2 și încă sunt înclinat înspre toate relele,3 cu toate acestea, Dumnezeu, fără vreun merit al meu,4 doar prin har,5 îmi dă și îmi atribuie ispășirea,6 dreptatea și sfințenia lui Hristos,7 ca și cum nu aș fi comis și nici nu aș fi avut vreun păcat, ca și cum eu însumi aș fi avut ascultarea pe care Hristos a împlinit-o în locul meu;8 doar dacă primesc aceste binecuvântări cu o inimă credincioasă.9

[1] Romani 3:21-28; Galateni 2:16; Efeseni 2:8-9; Filipeni 3:8-11; [2] Romani 3:9-10; [3] Romani 7:23; [4] Deuteronom9:6; Ezechiel 36:22; Tit 3:4-5; [5] Romani 3:24; Efeseni 2:8; [6] 1 Ioan 2:2; [7] Romani 4:3-5; 2 Corinteni 5:17-19; 1 Ioan 2:1; [8] Romani 4:24-25; 2 Corinteni 5:21; [9] Ioan 3:18; Fapte 16:30-31; Romani 3:22, 28, 10:10

61.  De ce spui că ești drept doar prin credință?

Nu pentru că sunt acceptat înaintea lui Dumnezeu în baza meritului credinței mele, ci pentru că doar ispășirea, dreptatea și sfințenia lui Hristos sunt dreptatea mea înaintea lui Dumnezeu;1 iar singurul mod prin care eu pot să primesc această dreptate este prin credință.2

[1] 1 Corinteni 1:30-31, 2:2; [2] Isaia 53:5; Romani 4:16, 10:10; Galateni 3:22; 1 Ioan 5:10-12

62.  Dar faptele noastre bune de ce nu reprezintă dreptatea noastră sau măcar o parte a dreptății noastre înaintea lui Dumnezeu?

Pentru că dreptatea care este acceptată de judecata lui Dumnezeu trebuie să fie în întregime perfectă și conformă cu legea divină,1 dar până și cele mai bune fapte pe care le facem în această viață sunt imperfecte și murdărite de păcat.2

[1] Deuteronom 27:26; Galateni 3:10; [2] Isaia 64:6; Filipeni 3:12; Iacov 2:10

63.  Faptele noastre bune nu merită nimic, chiar dacă Dumnezeu le va răsplăti în această viață și în eternitate?

Răsplata nu o primim datorita meritelor ci este un dar al harului.1

[1] Matei 5:12; Luca 17:10; Romani 11:6; 2 Timotei 4:7-8; Evrei 11:6

64.  Dar oare această doctrină nu îi face pe oameni să fie neglijenți și răi?

Nu, căci este imposibil ca cei care sunt uniți cu Hristos prin credința adevărată să nu producă roade ale recunoștinței.1

[1] Matei 7:18; Luca 6:43-45; Ioan 15:5; Romani 6:1-2

65.  Având în vedere că suntem făcuți părtași ai lui Hristos și ai tuturor binecuvântărilor Sale doar prin credință, de unde vine această credință?

Duhul Sfânt lucrează credința în inimile noastre1 prin predicarea Sfintei Evanghelii2 și o confirmă prin folosirea sfintelor sacramente.3

[1] Ioan 3:5; Romani 10:17; 1 Corinteni 2:10-14; Efeseni 2:8; Filipeni 1:29; [2] Romani 10:17; 1 Petru 1:23-25; [3] Matei 28:19-20; Romani 4:11; 1 Corinteni 10:16

66.  Ce sunt sacramentele?

Sacramentele sunt semne și peceți vizibile și sfinte alese de Dumnezeu ca prin utilizarea lor să ne declare în mod mai clar și să pecetluiască în noi promisiunea Evangheliei,1 adică, faptul că El ne dă iertarea păcatelor noastre și viața veșnică prin har, datorita jertfei unice a lui Hristos de pe cruce.2

[1] Genesa 17:11; Deuteronom 30:6; Ezechiel 20:12; Romani 4:11; Evrei 9:8-9; [2] Matei 26:27-28; Fapte 2:38; Evrei 10:10

67.  Sunt atât cuvântul cât și sacramentele menite să ne îndrepte credința înspre jertfa lui Hristos de pe cruce ca singur fundament al salvării noastre?

Da, într-adevăr, căci Duhul Sfânt ne învață în Evanghelie și ne asigură prin sfintele sacramente că întreaga noastră salvare este întemeiată pe jertfa unică a lui Hristos pentru noi de pe cruce.1

[1] Fapte 2:41-42; Romani 6:3; 1 Corinteni 11:26; Galateni 3:27; Evrei 9:12

68.  Câte sacramente a instituit Hristos în Noul Testament?

Două, Sfântul Botez1 și Sfânta Cină.2

[1] Matei 28:19-20; [2] 1 Corinteni 11:23-26

69.  Cum îți aduce aminte și cum te asigură Sfântul Botez de faptul că și tu împărtășești binecuvântarea jertfei unice a lui Hristos de pe cruce?

În felul acesta: Hristos a instituit această spălare exterioară cu apă1 adăugându-i următoarea promisiune: că eu sunt spălat cu sângele și Duhul Său de murdăria sufletului meu, adică, de toate păcatele mele, la fel de sigur cum sunt spălat în exterior cu apă, prin care murdăria trupului meu este îndepărtată.2

[1] Matei 28:19-20; Fapte 2:38; [2] Matei 3:11; Marcu 1:4; Ioan 1:33; Fapte 2:38; Romani 6:3-4; 1 Petru 3:21

70.  Ce înseamnă să fii spălat cu sângele și Duhul lui Hristos?

Să fii spălat cu sângele lui Hristos înseamnă că Dumnezeu, prin har, ne-a iertat păcatele datorită sângelui lui Hristos, care a fost vărsat pentru noi în jertfa Sa de pe cruce.1 Să fii spălat cu Duhul lui Hristos înseamnă că Duhul Sfânt ne-a înnoit și ne-a sfințit ca mădulare ale lui Hristos, astfel încât să murim tot mai mult față de păcat și să trăim o viață sfântă și curată.2

[1] Ezechiel 36:25-27; Zaharia 13:1; Efeseni 1:7; Evrei 12:24; 1 Petru 1:2; Apocalipsa 1:5, 7:14; [2] Ioan 1:33, 3:5-8; Romani 6:4; 1 Corinteni 6:11, 12:13; Coloseni 2:11-12; Evrei 9:14

71.  Unde a promis Hristos că la fel de sigur cum suntem spălați cu apă, primim și spălarea sângelui Său și a Duhului?

În instituirea botezului, în care ne spune: „Mergeți și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.1 Cine crede și este botezat, va fi salvat; dar cine nu va crede, va fi condamnat.”2 Această promisiune este repetată în Scriptură unde botezul este numit spălarea regenerării3 și spălarea păcatelor.4

[1] Matei 28:19; [2] Marcu 16:16; [3] Tit 3:5; [4] Fapte 22:16

72.  Este însăși spălarea cu apă o spălare a păcatelor?

Nu,1 pentru că doar sângele lui Iisus Hristos și Duhul Sfânt ne curăță de toate păcatele.2

[1] Efeseni 5:26; 1 Petru 3:21; [2] Matei 3:11; 1 Corinteni 6:11; 1 Petru 3:21; 1 Ioan 1:7

73.  Atunci de ce Duhul Sfânt numește botezul spălarea regenerării și spălarea păcatelor?

Dumnezeu vorbește așa dintr-un motiv bine întemeiat, și anume, ca să ne învețe prin aceasta că așa cum murdăria trupului nostru este curățată de apă, tot astfel, păcatele noastre sunt îndepărtate de sângele și Duhul lui Hristos;1 de asemenea, prin această promisiune și garanție divină, El ne asigură că suntem într-adevăr spălați spiritual de păcatele noastre după cum trupurile noastre sunt spălate de apă.2

[1] 1 Corinteni 6:11; Apocalipsa 1:5, 7:14; [2] Fapte 2:38; Romani 6:3-4; Galateni 3:27

74.  Trebuie botezați și copiii mici?

Da, deoarece ei, la fel ca părinții lor, aparțin legământului și poporului lui Dumnezeu,1 iar prin sângele lui Hristos,2 atât eliberarea din păcat cât și Duhul Sfânt care lucrează credință, le sunt promise la fel ca părinților lor,3 prin botez, ca un semn al legământului, ca ei să fie incluși în biserica creștină și deosebiți de copiii necredincioșilor,4 după cum s-a făcut în Vechiul Testament prin circumcizie,5 în locul căreia a fost instituit botezul Noului Testament.6

[1] Genesa 17:7; [2] Matei 19:14; [3] Psalmul 22:10; Isaia 44:1-3; Luca 1:14-15; Fapte 2:38-39, 16:31; [4] Fapte 10:47; 1 Corinteni 7:14; [5] Genesa 17:9-14; [6] Coloseni 2:11-13

75.  Cum îți amintește și cum te asigură Sfânta Cină de faptul că ești părtaș al jertfei unice a lui Hristos de pe cruce și a tuturor binecuvântărilor Sale?

Prin faptul că Hristos mi-a poruncit mie și tuturor credincioșilor să mâncăm pâinea frântă și să bem acest pahar în amintirea lui, la care a adăugat aceste promisiuni: în primul rând – că trupul Său a fost jertfit pe cruce pentru mine și sângele Său a fost vărsat pentru mine, la fel de sigur cum văd cu ochii mei că pâinea Domnului este frântă și paharul îmi este oferit; în al doilea rând – că El mă hrănește cu trupul Său crucificat și cu sângele Său vărsat, întărind sufletul meu pentru viața eternă, la fel de sigur cum primesc din mâna slujitorului și gust cu gura mea pâinea și paharul Domnului, care îmi sunt date ca o pecete sigură a trupului și sângelui lui Hristos.1

[1] Matei 26:26-28; Marcu 14:22-24; Luca 22:19-20; 1 Corinteni 10:16-17, 11:23-25, 12:13

76.  Ce înseamnă să mănânci trupul crucificat și să bei sângele vărsat al lui Hristos?

Înseamnă să primești cu o inimă credincioasă toate suferințele și moartea lui Hristos, obținând astfel viața veșnică;1 de asemenea, să fii tot mai unit cu trupul Său sfânt prin Duhul Sfânt2 care locuiește atât în Hristos cât și în noi. Căci, cu toate că El este în cer3 și noi suntem pe Pământ, noi suntem carne din carnea Lui și os din oasele Lui,4 iar acum trăim și suntem conduși pentru totdeauna printr-un singur Duh, după cum mădularele unui trup sunt conduse de un singur suflet.5

[1] Ioan 6:35, 40, 47-48, 50-54; [2] Ioan 6:55-56; 1 Corinteni 12:13; [3] Fapte 1:9-11, 3:21; 1 Corinteni 11:26; Coloseni 3:1; [4] 1 Corinteni 6:15, 17, 19; Efeseni 3:16-19, 5:29-30, 32; 1 Ioan 4:13; [5] Ioan 6:56-58, 63, 14:23, 15:1-6; Efeseni 4:15-16; 1 Ioan 3:24

77.  Unde a promis Hristos că El va hrăni credincioșii cu trupul și sângele Său la fel de sigur precum ei mănâncă pâinea frântă și beau din paharul acesta?

În instituirea Cinei: ”Căci am primit de la Domnul ce v-am învățat; și anume că, Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o, și a zis: „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după cină, a luat paharul, și a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veți bea din el.”1 Iar această promisiune este repetată de apostolul Pavel care spune: Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este ea împărtășirea cu trupul lui Hristos? Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulți, suntem un trup; căci toți luăm o parte din aceeași pâine.”2

[1] 1 Corinteni 11:23-25; [2] 1 Corinteni 10:16-17

78.  Înseamnă că pâinea și vinul devin trupul și sângele lui Hristos?

Nu, ci după cum apa botezului nu este transformată în sângele lui Hristos, nici nu devine în sine spălarea păcatelor,1 ci este doar o garanție și o asigurare divină a spălării, la fel, în Cina Domnului pâinea sfântă2 nu devine trupul lui Hristos, deși în conformitate cu natura și folosirea sacramentelor este numită trupul lui Hristos.3

[1] Matei 26:29; Efeseni 5:26; Tit 3:5; [2] Matei 26:26-29; 1 Corinteni 11:26-28; [3] Genesa 17:10-11; Exod 12:11, 13, 26-27, 43, 48; 1 Corinteni 10:1-4, 16-17, 26-28

79.    Dar atunci de ce numește Hristos pâinea trupul Său și paharul sângele Său sau noul legământ în sângele Său, iar apostolul Pavel împărtășirea trupului și sângelui lui Hristos?

Hristos vorbește astfel cu un motiv bine întemeiat. În acest mod ne învață că după cum pâinea și vinul susțin viața trecătoare, trupul Său crucificat și sângele Său vărsat sunt o adevărată mâncare și o adevărată băutură pentru sufletele noastre în vederea vieții veșnice.1 De asemenea, prin aceste semne și promisiuni vizibile, Hristos ne asigură că suntem într-adevăr părtași la trupul și sângele Său adevărat prin lucrarea Duhului Sfânt, după cum primim cu gura trupului aceste semne sfinte în amintirea Sa.2 De asemenea, suferințele și ascultarea Sa sunt la fel de sigur ale noastre ca și cum noi înșine am fi suferit și am fi ascultat prin propria noastră persoană.3

[1] Ioan 6:51-55; [2] 1 Corinteni 5:16-17, 10:16-17, 11:26; [3] Romani 6:5-11

80.  Care este diferența între Cina Domnului și Misa Papală?

Cina Domnului ne mărturisește că avem iertarea deplină a păcatelor prin jertfa unică a lui Iisus Hristos, pe care a înfăptuit-o o singură dată pe cruce;1 și că prin Duhul Sfânt suntem uniți cu Hristos,2 care, cu trupul Său adevărat este acum în cer la dreapta Tatălui3 și este acolo ca să i se aducă închinare.4 Dar Misa învață că viii și morții nu au iertarea păcatelor prin suferințele lui Hristos, decât dacă Hristos este jertfit zilnic de preoți și că Hristos este prezent trupește în pâine și vin cărora trebuie să li se aducă închinare. Astfel, Misa până la urmă nu este nimic altceva decât o negare a jertfei și suferinței unice a lui Iisus Hristos5 și o idolatrie detestabilă.

[1] Matei 26:28; Ioan19:30; Evrei 7:27, 9:12, 25-28, 10:10-12, 14; [2] 1 Corinteni 6:17, 10:16-17; [3] Ioan 20:17; Fapte 7:55-56; Evrei 1:3, 8:1; [4] Luca 24:52; Ioan 4:21-24, 20:17; Fapte 7:55; Filipeni 3:20-21; Coloseni 3:1; 1 Tesaloniceni 1:9-10; [5] Matei 4:10; Evrei 9, 10

81.  Cine poate să vină la Cina Domnului?

Cei care sunt nemulțumiți de ei înșiși datorită păcatelor lor, dar care se încred că acestea le sunt iertate și că slăbiciunea ce rămâne în viața lor este acoperită de suferința și moartea lui Hristos; cei care doresc să aibă credința întărită tot mai mult și să își schimbe viața. Dar cei ce nu se pocăiesc și ipocriții mănâncă și beau condamnare.1

[1] Psalmul 51:3, 103:1-4; Matei 5:6; Ioan 7:37-38; 1 Corinteni 10:19-22, 11:26-32

82.  Pot să fie primiți la Cină cei care se dovedesc a fi necredincioși și neevlavioși prin doctrina ce o mărturisesc sau prin viața pe care o trăiesc?

Nu căci prin aceasta legământul lui Dumnezeu ar fi profanat și mânia Sa ar fi aprinsă împotriva întregii biserici;1 de aceea, biserica creștină este obligată, conform poruncii lui Hristos și a apostolilor Săi, să excludă astfel de persoane prin puterea cheilor, până când își vor schimba viața.

[1] Psalmul 50:16-17; Isaia 1:11-17, 66:3; Ieremia 7:21-23; Matei 7:6; 1 Corinteni 11:17-34; 2 Tesaloniceni 3:6; Tit 3:10-11

83.  Ce este puterea cheilor?

Predicarea sfintei evanghelii și disciplina creștină; prin acestea două, Împărăția cerurilor este deschisă credincioșilor și închisă necredincioșilor.1

[1] Matei 16:18-19, 18:18; Luca 24:46-47; Ioan 20:21-23; 1 Corinteni 1:23-24

84.  Cum este închisă și deschisă Împărăția lui Dumnezeu prin predicarea Sfintei Evanghelii?

Conform poruncii lui Hristos, Împărăția lui Dumnezeu este deschisă prin proclamarea publică înaintea tuturor credincioșilor că, de fiecare dată când primesc cu credință adevărată promisiunea evangheliei, toate păcatele lor sunt într-adevăr iertate de către Dumnezeu, datorită meritelor lui Hristos. Pe de altă parte, Împărăția lui Dumnezeu este închisă prin proclamarea publică înaintea necredincioșilor și ipocriților, că atâta vreme cât nu se pocăiesc, rămân sub mânia lui Dumnezeu și condamnarea eternă rămân asupra lor.1 Conform acestei mărturii a evangheliei, Dumnezeu va judeca oamenii în viața aceasta și în cea viitoare.

[1] Isaia 58:1; Matei 16:19; Ioan 3:31-36, 8:24, 20:21-23; Fapte 10:43; 2 Corinteni 2:15-16

85.  Cum este închisă și deschisă Împărăția lui Dumnezeu prin disciplina creștină?

Conform poruncii lui Hristos: dacă oamenii care poartă numele de creștin susțin o doctrină necreștină sau trăiesc o viață necreștină, iar după mai multe mustrări fraterne nu se îndreaptă din calea lor greșită sau rea, sunt reclamați bisericii, adică slujitorilor ordinați de biserică în acest scop. Dacă ignoră și sfatul acestora, sunt opriți de la sfintele sacramente și astfel excluși din comuniunea creștină, iar Dumnezeu îi exclude din Împărăția lui Hristos. Dacă astfel de persoane, promit și demonstrează o schimbare autentică, sunt primiți din nou ca mădulare ale lui Hristos și ai bisericii Sale.1

[1] Matei 18:15-20; Luca 15:20-24; 1 Corinteni 5:3-5, 11-13; 2 Corinteni 2:6-11; 2 Tesaloniceni 3:14-15; 2 Ioan 10-11

86.  Deoarece suntem răscumpărați din nenorocirea noastră prin har, de către Hristos, fără vreun merit de-al nostru, de ce mai trebuie să facem fapte bune?

Pentru că Hristos, după ce ne-a răscumpărat prin sângele Său, ne și înnoiește prin Duhul Său cel Sfânt conform chipului Său, pentru ca să ne arătăm cu întreaga noastră viață mulțumitori față de Dumnezeu pentru binecuvântarea Sa,1 ca El să fie glorificat prin noi.2 De asemenea, ca noi înșine să fim asigurați de credința noastră prin roadele ei,3 iar prin umblarea noastră evlavioasă să îi câștigăm și pe alții pentru Hristos.4

[1] Romani 6:13, 12:1-2; 1 Corinteni 6:20; 1 Petru 2:5-10; [2] Matei 5:16; 1 Corinteni 6:19-20; 1 Petru 2:12; [3] Matei 7:17-18; Galateni 5:6, 22-24; 2 Petru 1:10-11; [4] Matei 5:14-16; Romani 14:17-19; 1 Petru 2:12, 3:1-2; 2 Petru 1:10

87.  Pot să fie salvați cei care nu se întorc la Dumnezeu din viața lor lipsită de recunoștință și pocăință?

Cu nici un chip, căci după cum spune Scriptura, nici o persoană necurată, idolatră, adulteră, tâlhară, poftitoare, bețivă, batjocoritoare sau de felul acesta, nu va moșteni Împărăția lui Dumnezeu.1

[1] 1 Corinteni 6:9-10; Galateni 5:19-21; Efeseni 5:5-6; 1 Ioan 3:14-15

88.  În ce constă pocăința și convertirea adevărată?

În două lucruri: moartea omului vechi și învierea omului nou.1

[1] Romani 6:4-6; 1 Corinteni 5:7; 2 Corinteni 5:17; Efeseni 4:22-24; Coloseni 3:5-10

89.  Ce este moartea omului vechi?

O întristare sinceră datorită păcatului care ne determină să urâm păcatul și să ne îndepărtăm tot mai mult de el.1

[1] Psalmul 51:3-4, 17; Ioel 2:12-13; Romani 8:12-13; 2 Corinteni 7:10

90.  Ce este învierea omului nou?

O bucurie din inima în Dumnezeu prin Hristos1 care ne determină să ne găsim plăcerea în trăirea conform voii lui Dumnezeu în toate faptele bune.2

[1] Psalmul 51:8, 12; Isaia 57:15; Romani 5:1, 14:17; [2] Romani 6:10-11, 7:22, 8:10-11; Galateni 2:20

91.  Ce sunt faptele bune?

Doar cele care izvorăsc dintr-o credință adevărată1 și care sunt făcute conform Legii lui Dumnezeu,2 pentru gloria Sa,3 și nu cele care se bazează pe opiniile noastre4 sau pe poruncile oamenilor.5

[1] Ioan 15:5; Romani 14:23; Evrei 11:6; [2] Levitic 18:4; 1 Samuel 15:22; Efeseni 2:10; [3] 1 Corinteni 10:31; [4] Deuteronom 12:32; Isaia 29:13; Ezechiel 20:18, 20; [5] Numeri 15:39; Matei 15:7-9

92.  Care este legea lui Dumnezeu? Dumnezeu a vorbit toate aceste cuvinte spunând:

PRIMA PORUNCĂ

”Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.”

A DOUA PORUNCĂ

”Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos de cât pământul. Să nu te închini înaintea lor, și să nu le slujești; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.”

A TREIA PORUNCĂ

”Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui.”

A PATRA PORUNCĂ

”Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile, și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, Pământul și marea, și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea s-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.”

A CINCEA PORUNCĂ

”Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara, pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău.”

A ȘASEA PORUNCĂ

”Să nu ucizi.”

A ȘAPTEA PORUNCĂ

”Să nu comiți adulter.”

A OPTA PORUNCĂ

”Să nu furi.”

A NOUA PORUNCĂ

”Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău. ”

A ZECEA PORUNCĂ

”Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tãu.”1

[1] Exod 20; Deuteronom 5; Psalmul 119:9; Matei 5:17-19; Romani3:31, 10:5

93.  Cum sunt împărțite aceste porunci?

În doua table:1 prima ne învață prin patru porunci care sunt obligațiile noastre față de Dumnezeu; a doua ne învață prin șase porunci care sunt obligațiile ce le avem față de aproapele nostru.2

[1] Exod 34:28; Deuteronom 4:13; [2] Matei 22:37-40

94.  Ce ne cere Dumnezeu în prima poruncă?

Că după cum îmi prețuiesc salvarea mea, să fug de orice idolatrie,1 vrăjitorie, blesteme,2 invocarea sfinților sau a altor creaturi.3 Să îl recunosc în mod corect pe singurul Dumnezeu adevărat,4 să mă încred doar în El,5 cu toată umilința6 și răbdarea7 să aștept doar de la El orice lucru bun,8 să îl iubesc,9 să îl respect,10 să îl onorez din toată inima mea.11 Mai degrabă să mă lepăd de toate creaturile decât să fac cel mai mic lucru împotriva voii Sale.12

[1] 1 Corinteni 6:9-10, 10:5-14; 1 Ioan 5:21; [2] Levitic 19:31; Deuteronom 18:9-12; [3] Matei 4:10; Apocalipsa 19:10, 22:8-9; [4] Ioan 17:3; [5] Ieremia 17:5, 7; [6] 1 Petru 5:5-6; [7] Romani 5:3-4; 1 Corinteni 10:10; Filipeni 2:14; Coloseni 1:10-11; Evrei 10:36; [8] Psalmul 104:27-30; Isaia 45:6-7; Iacov 1:17; [9] Deuteronom 6:5 (Matei 22:37); [10] Deuteronom 6:2; Psalmul 111:10; Proverbe 1:7, 9:10; Matei 10:28; 1 Petru 1:7; [11] Deuteronom 6:13 (Matei 4:10), 10:20; [12] Matei 5:29-30, 10:37-39; Fapte 5:29

95.  Ce este idolatria?

Idolatria este încrederea în orice altă persoană sau lucru, în loc, sau pe lângă să ne încredem în singurul Dumnezeu adevărat care s-a revelat pe Sine însuși în Cuvântul Său.1

[1] 1 Cronici 16:26; Psalmul 62:5-7, 73:25-26, 81:8-9; Matei 6:24; Ioan 2:23, 5:23; Galateni 4:8-9; Efeseni 2:12, 5:5; Filipeni 3:19; 2 Ioan 9

96.  Ce ne cere Dumnezeu în a doua poruncă?

Să nu facem nici o imagine a lui Dumnezeu,1 nici să nu ne închinăm în alt fel decât ne-a poruncit în Cuvântul Său.2

[1] Deuteronom 4:15-19; Isaia 40:18-25; Fapte 17:29; Romani 1:22-24; [2] Levitic 10:1-7; Deuteronom 4:23-24, 12:30-32; 1 Sam 15:22-23; Matei 15:9; Ioan 4:23-24

97.  Nu putem să ne facem nici o imagine?

Dumnezeu nu trebuie să fie reprezentat în nici un fel. Creaturile pot să fie reprezentate, dar Dumnezeu ne interzice să folosim imaginile lor în închinare sau să îl slujim pe Dumnezeu prin imaginile lor.1

[1] Exod 23:24-25, 34:13-14, 17; Numeri 33:52; Deuteronom 7:5, 12:3, 16:22; 2 Regi 18:4-5; Isaia 40:25; Ioan 1:18

98.  Dar nu ar putea fi tolerate imaginile în biserici în locul cărților? Nu, pentru că nu trebuie să ne credem mai înțelepți decât Dumnezeu care a hotărât ca poporul Său să nu fie învățat prin idoli muți1 ci prin predicarea vie a Cuvântului Său.2

[1] Psalmul 135:15-18; Ieremia 10:8; Habacuc 2:18-20; [2] Romani 10:14-17; 2 Timotei 3:16-17; 2 Petru 1:19

99. Ce ni se cere în a treia poruncă?

Să nu profanăm și să nu abuzăm folosirea numelui lui Dumnezeu prin vorbire necurată,1 prin jurăminte false2 sau nenecesare.3 De asemenea, să nu ne facem părtași la aceste păcate prin tăcerea noastră4 atunci când sunt comise de alții. Să folosim numele sfânt al lui Dumnezeu doar cu frică și reverență,5 astfel încât El să fie mărturisit7 și să I se aducă închinare în mod corect din partea noastră,7 fiind glorificat prin toate cuvintele și faptele noastre.8

[1] Levitic 24:10-17; [2] Levitic 19:12; [3] Matei 5:37; Iacov 5:12; [4] Levitic 5:1; Proverbe 29:24; [5] Psalmul 99:1-5; Isaia 45:23; Ieremia 4:2; [6] Matei 10:32-33; Romani 10:9-10; [7] Psalmul 50:14-15; 1 Timotei 2:8; [8] Romani 2:24; Coloseni 3:16-17; 1 Timotei 6:1; 1 Petru 3:15

100. Este așadar batjocorirea numelui lui Dumnezeu prin jurăminte și blesteme un păcat așa de mare, încât mânia lui Dumnezeu este chiar şi peste cei ce nu se străduiesc să-l împiedice şi să-l interzică?

Da, într-adevăr,1 căci nici un păcat nu este mai sfidător față de Dumnezeu decât profanarea numelui Său; de aceea El a cerut ca acest păcat să fie pedepsit cu moartea.2

[1] Levitic 5:1; [2] Levitic 19:12, 24:15-16; Proverbe 29:24-25

101. Dar avem voie să jurăm în mod reverențios pe numele lui Dumnezeu?

Da, atunci când magistrații ne cer acest lucru sau când ne este necesar în altă circumstanță pentru a promova credincioșia și adevărul, pentru gloria lui Dumnezeu și binele aproapelui nostru. Căci un astfel de jurământ este fundamentat pe Cuvântul lui Dumnezeu1 și de aceea a fost folosit în mod legitim de sfinții Vechiului și Noului Testament.2

[1] Deuteronom 6:13, 10:20; Isaia 48:1; Ieremia 4:1-2; Evrei 6:16; [2] Genesa 21:24, 31:53-54; Iosua 9:15, 19; 1 Samuel 24:22; 1 Regi 1:29-30; Romani 1:9; 2 Corinteni 1:23

102. Avem voie să jurăm pe sfinți sau pe alte ființe create?                Nu, căci un jurământ legitim este chemarea lui Dumnezeu, ca singurul ce cunoaște inimile, să fie martor la adevăr și să mă pedepsească dacă jur în mod nedrept;1 aceasta onoare nu i se cuvine nici unei creaturi.2

[1] Romani 9:1; 2 Corinteni 1:23; [2] Ieremia 5:7; Isaia 65:16; Matei 5:34-37, 23:16-22; Iacov 5:12

103. Ce ne cere Dumnezeu în a patra poruncă?

În primul rând, Dumnezeu dorește ca lucrarea Evangheliei și a educației creștine să fie menținută.1 De asemenea ca eu, în mod special în ziua de odihnă, să particip cu sârguință la biserică,2 să învăț Cuvântul lui Dumnezeu,3 să am parte de Sfintele Sacramente,4 să mă închin în mod public înaintea Domnului5 și să dăruiesc bisericii.6 În al doilea rând, ca în toate zilele vieții mele să mă opresc de la faptele mele rele și să las ca Dumnezeu să lucreze în mine prin Duhul Său, iar astfel să încep Sabatul veșnic încă din această viață.7

 [1] Deuteronom6:4-9, 20-25; 1 Corinteni 9:13-14; 1 Timotei 2:2, 3:13-17, 4:13-14, 5:17; Tit 1:5; [2] Deuteronom12:5-12; Psalmul 40:9-11, 68:26; Fapte 2:42-47; 2 Timotei 2:2, 15; Evrei 10:23-25; [3] Romani 10:14-17; 1 Corinteni 14:19-33; 1 Timotei 4:13; [4] 1 Corinteni 11:23-24, 33; [5] 1 Corinteni 14:16; Coloseni 3:16; 1 Timotei 2:1-2, 8-10; [6] Psalmul 50:14; 1 Corinteni 16:2; 2 Corinteni 8-9; [7] Isaia 66:23; Fapte 20:7; Galateni 6:6; Evrei 4:9-11

104. Ce ne cere Dumnezeu în a cincea poruncă?

Să ofer tatălui și mamei mele, precum și tuturor autorităților ce sunt deasupra mea,2 tot respectul, dragostea și credincioșia cuvenită.1 Să mă supun lor în ascultare față de toate instrucțiunile și mustrările lor bune și să fiu răbdător față de slăbiciunile lor, deoarece este voia lui Dumnezeu ca noi să fim conduși prin ei.3

[1] Genesa 9:24-25; Exod 21:17; Proverbe 1:8-9, 4:1, 15:20, 20:20; Efeseni 6:1-6, 22; Coloseni 3:18, 20-24; [2] Matei 22:21; Romani 13:1, 2-7; 1 Petru 2:18; [3] Deuteronom 27:16, 32:24; Proverbe 13:24, 30:17; Efeseni 6:4, 9; Coloseni 3:19, 21; 1 Timotei 2:1-2, 5:17; Evrei 13:17-18

105. Ce ne cere Dumnezeu în a șasea poruncă?

Să nu disprețuiesc, să nu urăsc, să nu insult și să nu îl ucid pe aproapele meu cu gândul, vorba, gestul sau fapta, prin acțiunile mele sau ale altuia în locul meu,1 lăsând deoparte orice dorință de răzbunare.2 De asemenea, să nu mă arunc pe mine însumi în mod voit în calea vreunui pericol.3 De aceea și magistrații sunt înarmați cu sabia pentru a restrânge crima.4

[1] Genesa 9:6; Levitic 19:17-18; Matei 5:21-22, 26:52; [2] Proverbe 25:21-22; Matei 5:25, 18:35; Romani 1:19, 12:19; Efeseni 4:26; [3] Matei 4:7, 26:52; Romani 13:11-14; Coloseni 2:23; [4] Genesa 9:6; Exod 21:14; Matei 18:6-7; Romani 13:4

106. Se referă această poruncă doar la ucidere?

Nu, ci prin interzicerea crimei, Dumnezeu ne învață că El urăște toate cauzele ei, adică invidia,1 ura,2 mânia,3 și dorința de răzbunare; în ochii lui Dumnezeu, toate acestea sunt o crimă ascunsă.4

[1] Romani 1:28-32; [2] 1 Ioan 2:9-11; [3] Galateni 5:19-21; Iacov 2:13; [4] 1 Ioan 3:15; Iacov 1:19, 3:16

107. Ni se cere doar să nu ne ucidem aproapele?

Nu, căci prin condamnarea invidiei, urii și mâniei, Dumnezeu ne cere să ne iubim aproapele ca pe noi înșine1 și să avem față de aproapele nostru răbdare, pace, umilință,2 milă3 și bunătate,4 să prevenim pe cât putem5 rănirea aproapelui nostru și să facem bine chiar și dușmanilor noștri.6

[1] Matei 7:12, 22:39; Romani 12:10; [2] Romani 12:18; Galateni 6:1-2; Efeseni 4:2; [3] Matei 5:7; Luca 6:36; [4] Romani 12:10; [5] Exod 23:5; [6] Matei 5:9, 44-45; Romani 12:20-21; Coloseni 3:12-14

108. Ce ne învață a șaptea poruncă?

Că orice lipsă de castitate este blestemată de Dumnezeu1 și de aceea noi trebuie să o urâm din toată inima noastră,2 să trăim în castitate și modestie,3 atât în cadrul căsătoriei cât și în afara ei.4

[1] Levitic 18:27-30; Efeseni 5:3-5; [2] Jude 22-23; [3] 1 Tesaloniceni 4:3-8; [4] 1 Corinteni 7:1-9; Evrei 13:4

109. Dumnezeu ne interzice în această poruncă doar păcate flagrante precum adulterul?

Deoarece atât trupul cât și sufletul nostru sunt temple ale Duhului Sfânt, Dumnezeu voiește să le păstrăm pe amândouă curate și sfinte. Astfel, El interzice toate acțiunile, gesturile, cuvintele,1 gândurile, dorințele și orice alt lucru care ar fi lipsit de castitate.2

[1] 1 Corinteni 6:18-20; Efeseni 5:3-4; [2] Matei 5:27-30; [3] 1 Corinteni 15:33; Efeseni 5:18-19

110. Ce ne interzice Dumnezeu în a opta poruncă?

Dumnezeu nu interzice doar acele furturi1 și tâlhării2 care sunt pedepsite de autoritățile statului, ci El consideră furt orice mijloc de înșelare3 prin care căutăm să obținem bunurile aproapelui, fie prin forță sau prin viclenie, cum ar fi măsurile nedrepte,4 monezile false,5 sau orice alt mijloc interzis de Dumnezeu;6 de asemenea poftirea7 și folosirea nedreaptă sau risipirea darurilor primite de la El.8

[1] 1 Corinteni 6:10; [2] Exod 22:1; 1 Corinteni 5:9-10, 6:9-10; [3] Mica 6:9-11; Marcu 3:14; Luca 3:14; Iacov 1:5-6; 1 Tesaloniceni 4:6; [4] Proverbe 11:1, 16:11; [5] Deuteronom 25:13-15; Ezechiel 45:9-10; [6] Psalmul 15:5; Luca 6:35; [7] Luca 12:15; 1 Corinteni 6:10; Efeseni 5:5; [8] Proverbe 5:10, 21:20, 23:20-21; Luca 16:10-13; Ioan6:12; 1 Timotei 6:10

111. Dar ce îți cere Dumnezeu în această poruncă?

Să promovez binele aproapelui meu după posibilitățile mele, să mă comport cu el după cum aș vrea ca alții să se comporte cu mine,1 să lucrez cu sârguință ca să fiu capabil să îi ajut pe cei săraci după nevoile lor.2

[1] Matei 7:12; [2] Genesa 3:19; Isaia 58:5-10; Galateni 6:9-10; Efeseni 4:28; Filipeni 2:4; 1 Timotei 6:6

112. Ce ne cere a noua poruncă?

Să nu depun mărturie mincinoasă față de aproapele meu,1 să nu răstălmăcesc cuvintele altora,2 să nu fiu parșiv sau denigrator,3 să nu mă grăbesc în condamnarea pripită a altora;4 ci, având în vedere mânia sfântă a lui Dumnezeu, să evit orice minciună și înșelăciune5 ca și cum ar fi vorbele diavolului;6 atât în curtea de judecată cât și în afara ei, să iubesc, să vorbesc cu cinste și să mărturisesc adevărul;7 de asemenea, în ceea ce ține de mine, să apăr și să promovez reputația aproapelui meu.8

[1] Proverbe 19:5, 9; [2] Psalmul 15:3; [3] Romani 1:28-30; [4] Matei 7:1-2; Luca 6:37; [5] Ioan8:44; [6] Proverbe 12:22, 13:5; [7] 1 Corinteni 13:6; Efeseni 4:25; [8] Ioan 7:24, 51; Coloseni 4:6; 1 Petru 2:21, 23, 3:9, 4:8

113. Ce ne pretinde a zecea poruncă?

Ca nici cea mai mică tendință sau gând împotrivitor poruncilor lui Dumnezeu să nu intre în inimile noastre ci, să urâm păcatul din toată inima, găsindu-ne plăcerea în dreptate.1

[1] Psalmul 19:7-14, 139:23-24; Proverbe 4:23; Matei 15:11, 19-20; Romani 7:7-8; Iacov 1:14-15

114. Pot cei care sunt întorși la Dumnezeu să țină aceste porunci în mod perfect?

Nu, până și cei mai sfinți oameni au în această viață doar un mic început al acestei ascultări;1 cu toate acestea, ei încep să trăiască cu sinceritate, ținând cont nu doar de unele ci de toate poruncile lui Dumnezeu.2

[1] Eclesiastul 7:20; Romani 7:14-15; 1 Corinteni 13:9; 1 Ioan 1:8-10; [2] Job 9:2-3; Psalmul 1:1-2, 19:13; Romani 7:22-25; Filipeni 3:12-16; Iacov 2:10-11

115. Atunci de ce dorește Dumnezeu ca cele zece porunci să fie predicate într-un mod atât de strict dacă nici un om nu le poate ține în această viață?

În primul rând, ca toată viața noastră să ne cunoaștem tot mai bine natura păcătoasă,1 iar astfel să ne căutăm cu sinceritate iertarea păcatelor și dreptatea în Hristos.2 În al doilea rând, ca fără încetare să îi cerem lui Dumnezeu cu perseverență harul Duhului Sfânt, pentru ca să fim reînnoiți tot mai mult conform chipului lui Dumnezeu, până când vom atinge ținta perfecțiunii după viața aceasta.3

[1] Psalmul 32:5; 1 Ioan 1:9; [2] Romani 3:19-26, 7:7, 24-25; [3] Psalmul 51:12; Matei 5:6; 1 Corinteni 9:24-25; Filipeni 3:12-14; 1 Ioan 3:1-3

116. De ce este necesară rugăciunea pentru creștini?

Pentru că este principala parte a recunoștinței pe care Dumnezeu o cere de la noi1 și pentru că Dumnezeu le va da harul Său și Duhul Sfânt doar celor care le cer cu perseverență de la El și îi sunt mulțumitori pentru ele.2

[1] Psalmul 50:14-15, 116:12-19; 1 Tesaloniceni 5:16-18; [2] Matei 7:7-8, 13:12; Luca 11:9-13; Efeseni 6:18

117. Ce vrea Dumnezeu să ne rugăm ca să ne asculte rugăciunile?

În primul rând ca din toata inima noastră,1 să ne rugăm singurului Dumnezeu adevărat care s-a revelat în Cuvântul Său,2 pentru toate lucrurile pe care ni le-a poruncit să le cerem.3 În al doilea rând ca noi, cunoscându-ne în mod temeinic nevoia și slăbiciunea noastră,4 să ne smerim în prezența maiestății Sale divine.5 În al treilea rând, ca să fim asigurați cu fermitate6 de faptul că în ciuda nevredniciei noastre, El ne va asculta rugăciunea noastră7 datorită lui Hristos Domnul nostru, după cum ne-a promis în Cuvântul Său.8

[1] Ioan 4:22-24; [2] Romani 8:26; 1 Ioan 5:14; [3] Psalmul 27:8; [4] 2 Cronici 20:12; [5] Psalmul 2:10, 34:18; Isaia 66:2; [6] Romani 10:14; Iacov1:6; [7] Dan 9:17-18; Ioan14:13-16; [8] Psalmul 143:1; Matei 7:8; Luca 18:13

118. Ce ne-a poruncit Dumnezeu să îi cerem?

Tot ceea ce este necesar pentru sufletul și trupul nostru,1 ceea ce Hristos Domnul nostru a inclus în rugăciunea care ne-a lăsat-o.

[1] Matei 6:33; Filipeni 4:6; Iacov 1:17; 1 Petru 5:7

119. Care este acea rugăciune?

”Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe Pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăția și puterea și slava în veci. Amin!”1

[1] Matei 6:9-13; Luca 11:2-4

120. De ce ne-a poruncit Hristos să ne adresăm lui Dumnezeu numindu-L „Tatăl nostru?”

Ca încă de la începutul rugăciunii noastre să se trezească în noi reverența față de Tatăl și încrederea în Dumnezeu, care trebuie să fie fundamentul rugăciunii noastre, anume faptul că Dumnezeu a devenit, prin Hristos, Tatăl nostru și cu mult mai puțin ne va refuza o rugăciune făcută prin credință decât părinții noștri ne refuză lucrurile pământești.1

[1] Isaia 63:16; Matei 7:9-11; Luca 11:11-13; 1 Petru 1:17

121. De ce a adăugat „care ești în ceruri?”

Pentru ca să nu avem o imagine pământească despre maiestatea cerească a lui Dumnezeu1 și să așteptăm toate lucrurile necesare trupului și sufletului nostru din puterea Sa nemărginită.2

[1] Ieremia 23:23-24; Fapte 17:24-27; [2] 1 Regi 8:28; Psalmul 115:3; Matei 6:25-34; Romani 8:10:12, 31-32

122. Care este prima cerere?

„Sfințească-se numele Tău” – ceea ce înseamnă, dă-ne în primul rând să te cunoaștem corect1 și să sfințim, să mărim și să lăudăm numele Tău în toate lucrările Tale prin care puterea, bunătatea, dreptatea, mila și adevărul Tău sunt arătate.2 De asemenea, să ne organizăm viața, gândurile și faptele astfel încât numele Tău să nu fie hulit ci onorat și lăudat datorită nouă.3

[1] Psalmul 119:105; Ieremia 9:23-24, 31:33-34; Matei 16:17; Ioan 17:3; Iacov 1:5; [2] Exod 34:5-8; Psalmul 119:137, Psalmul 145; Ieremia 32:16-20; Luca 1:46-55, 68-75; Romani 11:33-36; [3] Psalmul 71:8, 16, 92:1-2, 100:3-4, 115:1; Matei 5:16; Efeseni 1:16-17

123. Care este a doua cerere?

„Vie Împărăția Ta” – ceea ce înseamnă: condu-ne prin Cuvântul și Duhul Tău astfel încât să fim tot mai ascultători față de tine;1 protejează-ne și crește biserica Ta;2 distruge toate faptele celui rău, orice putere care se înalță împotriva Ta, toate uneltirile împotriva Cuvântului Tău Sfânt,3 până când va veni plinătatea Împărăției Tale,4 prin care Tu vei fii totul în toți.5

[1] Psalmul 119:5, 105, 143:10; Matei 6:33; [2] Psalmul 51:18, 122:6-7; Matei 16:18; Fapte 2:42-47; [3] Romani 16:20; 1 Ioan 3:8; [4] Romani 8:22-23; Apocalipsa 22:17, 20; [5] Psalmul 102:12-13; 1 Corinteni 15:24, 28; Evrei 12:28; Apocalipsa 11:15

124. Care este a treia cerere?

„Facă-se voia Ta pe precum în cer așa și pe Pământ” – ceea ce înseamnă: fă ca noi, împreună cu toți oamenii, să renunțăm la propria noastră voință1 și să te ascultăm, fără dorință de câștig pe Tine, voia Ta, care este singura bună;2 astfel încât fiecare să își îndeplinească slujba și chemarea, doritori și credincioși3 precum îngerii din cer.4

[1] Matei 16:24; [2] Matei 7:21, 16:24-26; Luca 22:42; Romani 12:1-2; Tit 2:11-12; [3] 1 Corinteni 7:17-24; Efeseni 6:5-9; [4] Psalmul 103:20-21; Romani 12:2; Evrei 13:21

125. Care este a patra cerere?

„Dă-ne nouă astăzi pâinea cea de toate zilele” – ceea ce înseamnă: dă-ne tot ce avem nevoie pentru trupul nostru,1 astfel încât să recunoaștem că Tu ești singurul izvor a tuturor lucrurilor bune,2 iar că fără binecuvântarea Ta, nici grija, nici munca noastră și nici darurile Tale nu ne aduc vreun folos;3 ca să nu ne încredem în alte creaturi ci să ne încredem doar în Tine.4

[1] Psalmul 104:27-30, 145:15-16; Matei 6:25-34; [2] Fapte 14:17, 17:25-28; Iacov 1:17; [3] Deuteronom 8:3; Psalmul 37:3-7, 16-17, 127:1-2; 1 Corinteni 15:58; [4] Psalmul 55:22, 62, 146; Ieremia 17:1-8; Evrei 13:5-6

126. Care este a cincea cerere?

„Iartă-ne greșelile noastre după cum și noi iertăm greșiților noștri” – ceea ce înseamnă: fie-ți milă ca, datorită sângelui lui Hristos, să nu ne atribui nouă păcătoșilor nici numeroasele noastre încălcări de lege, nici răul care se ține legat de noi;1 după cum găsim această mărturie a harului în noi, tot așa să înțelegem că trebuie să iertăm din inimă pe aproapele nostru.2

[1] Psalmul 51:1-7, 143:2; Romani 8:1; 1 Ioan 2:1-2; [2] Psalmul 51:5-7; Matei 6:14-15, 18:21-35; Efeseni 1:7

127. Care este a șasea cerere?

„Și nu ne duce pe noi în ispită ci izbăvește-ne de cel rău” – ceea ce înseamnă: de vreme ce suntem slabi și prin noi înșine nu putem sta în picioare nici o clipă,1 iar pe lângă asta dușmanii noștri de moarte – diavolul,2 lumea3 și natura noastră păcătoasă4 – ne asediază fără încetare, ai milă de noi protejându-ne și întărindu-ne pentru ca să putem sta în picioare împotriva lor și să nu fim copleșiți de această luptă spirituală,5 până când victoria deplină ne va aparține.6

[1] Psalmul 103:14-16; Ioan 15:1-5; [2] 2 Corinteni 11:14; Efeseni 6:10-13; 1 Petru 5:8-9; [3] Ioan 15:18-21; [4] Romani 7:23; Galateni 5:17; [5] Matei 10:19-20, 26:41; Marcu 13:33; Romani 5:3-5; [6] 1 Corinteni 10:13; 2 Corinteni 12:7; 1 Tesaloniceni 3:13, 5:23-24

128. Cum îți închei această rugăciune?

„Căci a Ta este Împărăția și puterea și slava în vecii vecilor” – ceea ce înseamnă: îți cerem toate aceste lucruri, pentru că Tu, ca împărat al nostru, ai autoritate asupra tuturor lucrurilor ești doritor și capabil să ne dai tot ce este bun;1 și de aceea, nu noi ci numele Tău sfânt să fie glorificat pentru totdeauna.2

[1] Romani 10:11-13; 2 Petru 2:9; [2] Psalmul 115:1; Ieremia 33:8-9; Ioan 14:13

129. Ce înseamnă cuvântul „amin?”

Amin înseamnă: într-adevăr și cu siguranță va fi așa. Căci este mai sigur că Dumnezeu aude rugăciunea mea decât simt eu în inima mea că doresc aceste lucruri de la El.1

[1] Psalmul 145:18-19; Isaia 65:24; 2 Corinteni 1:20; 2 Timotei 2:13