Doctrina protestanta a distinctiei intre Lege si Evanghelie
In ziua de astazi multi oameni trateaza Biblia ca pe o colectie de discursuri motivationale sau ca pe un horoscop personal. Tin minte multe persoane care deschideau Biblia (chiar la intamplare) ca sa afle "ce le mai vorbeste Dumnezeu astazi." Aceasta este o abordare "libera" a textului Scripturii prin care cititorul atribuie inteles textului in loc sa se supuna intelesului transmis de autor in cadrul istoriei rascumpararii ce este relatata in ansamblul Scripturilor.
Tendinta de a scurt-circuita studierea Scripturii prin acrobatii aplicativ-moralistice sau alegorizari inspirationale, in loc de a intelege intelesul pe care textul il are in istoria rascumpararii in lumina vietii lui Hristos, este accentuata de mentalitatea postmoderna prin care in virtutea unui spirit individualist omul din epoca noastra este sceptic fata de Cuvantul lui Dumnezeu, nu are incredere in propriile simturi si doreste ca ratiunea lui sa atribuie sens lucrurilor. Rationalismul al carui pioner a fost Descartes ii face pe contemporanii nostri sa nu caute semnificatie in exterior ci sa caute semnificatie in ei insisi si sa poata crea intelesurile pe care le doresc, proiectandu-le chiar si asupra Scripturilor. Aceasta abordare risca sa determine un subiectivism mult mai crescut decat cel al oamenilor din epocile anterioare.
Reformatorii secolului XVI nu au abordat Scriptura ca pe un horoscop personal sau ca pe o colectie de proverbe. Scopul Bibliei nu este acela de a fi o resursa prin care noi sa aflam "Cum sa..." avem succes in diverse domenii ale vietii. Inainte ca sa intelegem abordarea corecta a Scripturii trebuie sa intelegem ce este Scriptura. Daca nu este nici un horoscop personal si nici o colectie de proverbe, atunci ce este? Din punctul de vedere al reformatorilor, nu putem sa intelegem natura Scripturii daca ne raportam in mod individual la ea. Scriptura nu ne are in vedere pe noi ca indivizi si chiar daca credinta crestina este personala, ea nu este privata si individuala ci publica si comuna.
Aceasta natura a credintei publice si comune este inradacinata in natura Scripturii, care conform doctrinei protestante, este mesajul unui Suveran Absolut catre poporul Sau. Biblia nu este Dumnezeu dar nici o creatura asemanea noua. In doctrina reformata, Cuvantul il are pe Hristos ca esenta iar Scriptura si predicarea Scripturii sunt energia prin care Cuvantul este comunicat. Biblia si predicarea ei reprezinta mesajul transmis de Domnul Legamantului catre poporul care a fost chemat la Imparatia Sa.
Ambele aripi ale reformei protestante (luterana si reformata) au descoperit ca Scriptura, desi este scrisa in cadrul unei perioade de aproximativ 1500 de ani prin autori umani diversi si prin stiluri literare diferite, contine doua categorii generale de mesaje: Lege si Evanghelie. Zacharias Ursinus scria:
"Doctrina bisericii reprezintă întreaga doctrină nestricată a legii și a evangheliei privitoare la adevăratul Dumnezeu, împreună cu voia Lui, faptele și închinarea; revelată în mod divin și cuprinsă în scrierile profeților și ale apostolilor, care a fost confirmată prin multe minuni și marturii divine; prin care Duhul Sfânt lucrează în mod eficace în inimile aleșilor și strânge din întreaga omenire o biserică veșnică, prin care Dumnezeu este glorificat, atât în viața prezentă, cât și în cea viitoare. (...) Doctrina bisericii constă în două elemente: Legea și Evanghelia; prin care înțelegem suma și esența Sfintelor Scripturi. Legea este numită Decalogul, iar Evanghelia este doctrina despre Hristos ca mijlocitor și iertarea gratuită a păcatelor, prin credință."
Conform lui Ursinus, exista trei distinctii care trebuie observate intre Lege si Evanghelie:
- Legea prescrie si interzice aspecte morale, Evanghelia anunta iertarea pacatelor (incalcarilor de Lege)
- Legea este un aspect natural, Evanghelia este inteleasa doar prin revelatia divina
- Legea promite viata in baza ascultarii perfecte, Evanghelia promite viata prin credinta in Hristos (care a implinit Legea in mod perfect).
Ce este Legea? Raspunsul la aceasta intrebare nu este extrem de dificil pentru noi deoarece intelegem Legea ca principiu si concept. Putem sa observam legea ce este aplicata in jurul nostru dar si nemultumirea pe care o avem cand cineva ne nedreptateste. Ce este Evanghelia? Raspunsul la aceasta intrebare ne este dificil de inteles pentru ca in mod natural suntem inclinati inspre Lege (care este si ea naturala) nu inspre Evanghelie (care este de natura divina). Este mai usor sa intelegem "Sa nu furi!" decat sa intelegem "Pacatele iti sunt iertate!" Atat Legea cat si Evanghelia sunt prezente in paralel in ambele testamente, reprezentand mesajul transmis de Dumnezeu din gradina Eden si pana in Apocalipsa. Desi aspectele civile sau ceremoniale din Vechiul Testament nu mai sunt normative pentru crestinii de azi, legea morala sumarizata in mod special de cele 10 porunci ramane valabila deoarece exprima voia neschimbatoare a lui Dumnezeu.
In vreme ce nu trebuie sa cream o dihotomie separand Legea de Evanghelie, trebuie sa facem o distinctie clara intre aceste doua categorii de mesaje care compun Scriptura. Reformatorii nu au fost impotriva legii (anti-nomianism) ci au cautat sa inteleaga rolul pe care Legea lui Dumnezeu il are in acest moment al istoriei rascumpararii, in cadrul Noului Legamant incheiat in sangele Domnului Iisus Hristos. Caspar Olevianus explica Legea si Evanghelia prin urmatoarele cuvinte:
"Care este diferenta dintre Lege si Evanghelie? LEGEA este o doctrina pe care Dumnezeu a implantat-o in natura umana si pe care a repetat-o prin reinnoirea poruncilor date. In ea Dumnezeu ne arata, ca intr-o carte, ce trebuie sa facem si ce trebuie sa nu facem, adica sa ascultam de Legea Lui in mod perfect atat in comportamentul exterior cat si prin gandurile si atitudinile noastre. In Lege El ne promite viata vesnica cu conditia ascultarii perfecte de Lege pe parcursul intregii vieti. Pe de alta parte, El ne ameninta cu pedeapsa vesnica daca nu indeplinim fiecare cerinta a Legii intreaga noastra viata si daca incalcam Legea partial sau integral. Dupa cum spune Dumnezeu in Deuteronom 27:26 si in Galateni 3:10 "Blestemat este cel ce nu ramane in toate lucrurile scrise in cartea legii ca sa le implineasca." Iar o data ce legea a fost incalcata, nu exista nici o promisiune ca cu ajutorul Legii, adica prin fapte bune, pacatele noastre ar putea fi iertate. Dimpotriva, sentinta condamnarii ramane peste toti cei ce au incalcat Legea. In contrast, EVANGHELIA sau vestea buna, este o doctrina pe care nici cei mai intelepti oamenii nu o cunosc in mod natural ci este revelata de Dumnezeu din cer. In Evanghelie, Dumnezeu nu cere nimic de la noi ci mai degraba ne ofera dreptatea pe care Legea o cere. Aceasta dreptate este ascultarea perfecta a suferintelor si mortii lui Iisus Hristos, prin care tot pacatul si condamnarea ce ne este aratata de Lege, ne este iertata prin indepartarea vinei noastre. De asemenea, Dumnezeu nu iarta pacatele prin Evanghelie in baza ascultarii de Lege ci chiar daca nu am tinut niciodata Legea si nici nu vor fi capabili sa o implinim in mod perfect, El ne-a iertat pacatele si ne-a dat viata vesnica ca un dar nemeritat prin credinta in Iisus Hristos."
Vazandu-ne pacatul in lumina Legii si intelegand ca suntem neputinciosi in a obtine iertarea prin noi insine, ne gasim alinarea in cuvintele Evangheliei care ne anunta iertarea deplina a pacatelor noastre doar in baza jertfei Domnului nostru Iisus Hristos. O data ce ne-am inteles vina si iertarea vinei, Legea lui Dumnezeu Tatal nostru ne arata care este viata de multumire prin care, eliberati de povara nevoii de a implini Legea pentru a fi acceptati, bucurosi ca suntem acceptati, putem sa ascultam de Dumnezeu in libertate.