Trinitarianism elementar. Confuzii evanghelice si probleme 

Carl R. Trueman 

Dintre toate doctrinele credintei crestine cinstite de evanghelici cu vorba, dar neglijate in practica, probabil, nimic nu se poate compara cu Trinitatea. Intreaba pe orice evanghelic daca crede in Trinitate si aproape sigur vei primi un raspuns afirmativ ferm. Intreaba in ce fel cunoasterea aceasta schimba lucrurile si probabil vei intampina o tacere  stanjenitoare.

Doua erori des intalnite: modalismul si triteismul

Adeseori, rugaciunea este o buna masura a teologiei cuiva. Atunci cand ne rugam garda noastra tinde sa cada. Vorbele pe care le rostim arata teologia pe care o avem la nivelul cel mai instinctiv. Multi dintre noi poate au auzit rugaciuni (sau poate chiar noi am fost aceia) in care I se multumeste lui Dumnezeu Tatal ca a murit pentru noi la Calvar. Poate ca intentia este buna, dar teologia e teribila. Este ceea ce teologii numesc patripasianism, ideea ca Dumnezeu Tatal a suferit pentru noi. Conceptul care spune ca Dumnezeu este unul, dar in timp S-a transformat din Tatal in Fiul, iar apoi in Duhul Sfant este un tip de modalism. Este fals pentru ca pur si simplu nu poate explica invatatura Noului Testament despre relatiile Trinitare. Pana la urma, daca Tatal, dintr-un anumit punct de vedere este Fiul, atunci cui I se adreseaza Iisus in rugaciunea Sa de Mare Preot din Ioan 17? 

Modalismul nu este singura erezie in care evanghelicii pot cadea in mod accidental. Exista, de asemenea, problema opusa, triteismul, adica ideea ca Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt atat de separati incat pot fi considerati chiar in opozitie unul fata de celalalt. Poate ca o manifestare obisnuita a acesteia se leaga de notiunea de ispasire. Evanghelicii cunosc ca Dumnezeu uraste pacatul si ca Hristos ia asupra Lui pedeapsa noastra. Totusi, uneori, acest lucru se poate intelege intr-un mod care creeaza probleme cu privire la doctrina despre Dumnezeu. Nu este ceva neobisnuit sa auzi crestini, uneori chiar pastori, vorbind de parca Dumnezeu Tatal uraste pacatul in asa fel incat trebuie sa fie convins de Fiul ca pe baza jertfei Sale sa ne priveasca in mila si bunatate. 

Aceasta perspectiva este problematica deoarece trece cu vederea doua adevaruri elementare. Primul: planul de mantuire este facut de Dumnezeu Tatal si astfel nu se poate ca Hristos sa fie cumva in opozitie. Sa fie oare aceasta implicatia evidenta a rugaciunii lui Iisus din Ghetsimani (Luca 22:42)? In al doilea rand, Noul Testament ne conduce in mod clar inspre faptul ca Iisus este Dumnezeu: El iarta pacatele, lucru pe care doar Dumnezeu il poate face (Luca 5:20-21, cf. Ps. 103:3); El n-a considerat ca un lucru de apucat sa fie egal cu Dumnezeu (Fil. 2:6); El era Cuvantul intrupat (Ioan 1:14). Importanta acestor lucruri sta in faptul ca ele arata ca atat Tatal, cat si Fiul voiesc acelasi lucru. Ei nu sunt doi dumnezei care se lupta fiecare pentru a-si impune voia asupra celuilalt. Ei sunt un singur Dumnezeu, uniti in scopul mantuitor pe care il au. 

De asemenea, putem manifesta confuzie cu privire la rolul pe care il are Duhul in acest moment. Cate rugaciuni sunt adresate Duhului? Cate servicii de inchinare par preocupate cu a vorbi si a canta despre Duhul? Iertati-mi confuzia adusa de aceste intrebari, desi acestea par spirituale, totusi nu surprind, dupa cum vom vedea, cu adevarat rolul pe care il are Duhul Sfant. Mai precis, ar trebui sa ne amintim ca rolul Duhului este de a-L marturisi pe Hristos. Ca o lampa care lumineaza noaptea, Duhul pune lumina asupra Mantuitorului. Atunci cand cautam ceva cu o lanterna intr-o camera intunecata, de oricei, nu vorbim despre lanterna, ci despre lucrul luminat de aceasta. Mai mult decat atat, mai degraba am vorbi despre lanterna doar in situatia in care nu ar functiona sau nu am avea una. Lucrul acesta are implicatii serioase atunci cand il aplicam la modul in care vorbim despre Duhul Sfant. 

Oare chiar are vre-o importanta? 

Bineinteles, o reactie poate fi: cum schimba asta lucrurile? Ce conteaza daca rugaciunile mele sunt formulate mai inexact sau daca cred ca Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul sunt in opozitie? Schimba asta modul in care imi traiesc viata de crestin? La aceste intrebari se pot da un numar de raspunsuri. 

In primul rand, este important sa intelegem ca ar trebui sa avem ganduri adecvate si corecte despre Dumnezeu. El s-a revelat pe Sine ca este si actioneaza intr-un anumit fel. Trebuie sa ne straduim sa ne armonizam gandurile despre Dumnezeu cat mai aproape posibil de revelatia Lui. Acesta este unul dintre motivele pentru care dam ascultare unei predicari bune, citim carti bune si meditam asupra invataturilor Scripturii. Fiind crestini, dorim sa-L cunoastem pe Dumnezeul caruia ne inchinam, pentru a-l sluji mai bine. 

In al doilea rand, dintr-o intelegere Trinitara adecvata a lui Dumnezeu decurg cateva beneficii practice. De exemplu, ganditi-va la modul in care este imbogatita rugaciunea. Biblia ne invata ca Hristos este Cel care mijloceste pentru noi. Daca credem ca Hristos si Tatal se afla intr-un fel de opozitie unul fata de celalalt, atunci succesul rugaciunii lui Hristos depinde intotdeauna de puterea Lui de convingere si dorinta Tatalui de a se lasa convins. Poate ca azi, Tatal va asculta de Hristos, dar maine se va razgandi. Lucrul acesta ne diminueaza increderea atunci cand ne rugam. Rugaciunile noastre sunt destul de diluate, fara a mai adauga veriga slaba a lipsei de intelegere a relatiei dintre Fiul si Tatal in lantul rugaciunii noastre. 

Daca, in schimb, Tatal si Fiul sunt Una in Dumnezeire si voiesc acelasi lucru, atunci suntem siguri ca mijlocirea Fiului trebuie sa aiba succes. Atunci cand se roaga Tatalui, El cere pur si simplu ceea ce Tatal doreste sa-I ofere. Ce incredere incredibila si practica ofera acest adevar crestinilor atunci cand vin la Domnul in rugaciune. Atunci cand Hristos ne ia rugaciunile, le desavarseste si le infatiseaza inaintea Tatalui, El nu cere nimic din ce Tatal nu este deja gata sa ofere din belsug. Si Duhul are rolul Lui. Ca legatura de unire cu Hristos, El este legat in mod profund de rugaciunile noastre, si - asa cum Pavel afirma in mod minunat si misterios - El, de asemenea, mijloceste pentru noi in slabiciunea noastra. Acelasi lucru se aplica rugaciunilor Sale: El este Dumnezeu, impreuna cu Tatal si cu Fiul, El li se alatura in sfanta confluenta a mijlocirii si vointei divine. 

Trinitarianismul este in voga printre teologii din lumea academica, atat evanghelici, cat si liberali, insa trebuie sa starneasca si curiozitarea credinciosilor obisnuiti. In vreme ce limbajul trinitarian este obisnuit printre evanghelici, importanta lui pentru evlavia si practica de zi cu zi poate nu este atat de evidenta. Cu toate acestea, utilitatea doctrinei, atat in intelegerea invataturii Scripturii, cat si in asezarea temeliei unei vieti crestine sanatoase, in special in ce priveste rugaciunea, este incomensurabila. Pastorii si predicatorii au nevoie sa petreaca timp amintind si invatand prin povata lor si exemplul de evlavie, importanta doctrinei chiar si pentru cel mai umil dintre crestini.

Carl R. Trueman ste profesor de Istoria Bisericii la seminarul teologic Westminster (Philadelphia)

 Acest articol a fost publicat pentru prima dată în revista Modern Reformation, Volumul 23, Numărul 6, din Noiembrie/Decembrie 2014. adus și publicat cu permisiune.