sursa imaginii: Youtube, canalul Logos Baptist Ministries
Internetul începe să se umple de batjocuri adresate Reformei Protestante. De data aceasta, în secolul 21, în mod suprinzător, batjocurile nu vin din partea catolicilor sau a ortodocșilor ci din cadrul mișcării ”neo-protestante.” Recent, un pastor-blogger baptist pe nume Paul Dan a scris un articol halucinant despre Jean Calvin, promovând tot felul de speculații și minciuni despre reformator și biserica reformată din Geneva.
În articolul de față îmi propun să repudiez speculațiile și falsitățile promovate în mod public de Paul Dan la adresa https://ioan8.wordpress.com/2018/08/04/calvin-un-geniu-cu-un-caracter-execrabil-este-important-sa-stii-jean-calvin-si-neocalvinistii-un-fenomen-global-ce-nu-poate-fii-ignorat/
Cine este criticul Paul Dan?
Din informațiile pe care le avem, Paul Dan este un pastor baptist fără biserică ce își desfășoară activitatea pe internet. Pe blogul său critică tot felul de fenomene prezente în lumea neo-protestantă, dar mai recent și-a îndreptat atenția înspre denigrarea lui Jean Calvin.
Critica lui Paul Dan nu vine doar pentru că este neo-protestant baptist. Există mulți baptiști care au respect față de Calvin, deși au opinii diferite. Chiar și noi reformații de astăzi nu suntem de acord în toate punctele cu ce a scris Calvin în numeroasele sale cărți. Suntem reformați nu pentru că am fi de acord cu Jean Calvin, ci pentru că mărturisim standardele confesionale ale bisericii reformate din secolul 16. Calvin a fost unul din teologii reformați ai secolului 16. Nimic mai mult.
Critica lui Paul Dan este cauzată de faptul că este un baptist cu nuanțe anabaptiste, radicale și fundamentaliste. Această atitudine radicală îl face să pronunțe cu foarte multă ușurință cuvântul ”eretic” sau ”erezie” când vine vorba de opinii cu care dumnealui nu este de acord.
De ce i-am răspunde lui Paul Dan?
Consider că apărarea adevărului istoric despre Jean Calvin, dar și despre alți învățători creștini din trecut, este o datorie biblică. Evrei 13 afirmă „aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!” De asemenea, a noua poruncă din Exod 20 afirmă ”Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău!”
Analizând scrierile recente ale lui Paul Dan, consider că este datoria oricărui pastor, teolog și istoric creștin să repudieze falsitățile promovate de domnul Paul Dan. Sper ca materialul de față să reprezinte o alternativă față de dezinformările prezente pe siteul domnului Paul Dan.
20 de falsități în articolul lui Paul Dan
1. ”Jean Calvin nu a avut nimic din smerenia Domnului Isus; veti fi surprinsi sa aflati ca a fost intru totul contrar a ceea ce inseamna smerenia crestina”
Răspuns: Cum poate spune cineva de azi că Jean de acum 500 de ani nu a avut nimic din smerenia lui Iisus? Noi nu pretindem că Jean Calvin ar fi fost perfect sau că nu ar fi păcătuit. Mândria este cu siguranță un păcat ce ne marchează pe toți. Eu sunt vinovat de acest păcat destul de des. Dacă cineva spune ”eu nu sunt mândru” cred că s-a și mândrit. Deci doar pentru că Jean a păcătuit, nu înseamnă că nu avea nimic din smerenia lui Iisus. Jean Calvin a renunțat la o carieră strălucită la Universitatea din Sorbona și a devenit un refugiat în diverse locuri în Europa apoi în Geneva. A ales o viață de suferință și smerenie din dragoste pentru Hristos și Evanghelia Sa.
2. ”A fost cel mai mare legalist intre reformati si nu a manifestat nici macar o farama de har pentru ca nu cunostea harul.”
Răspuns: Calvin nu era deloc legalist pentru că în tot timpul slujirii sale a promovat justificarea doar prin credință. Calvin, la fel ca toți reformații, credea că păcatele tuturor celor ce cred sunt iertate prin jertfa lui Hristos, dar și că ascultarea perfectă a lui Hristos le este imputată tuturor celor care cred. Pe de altă parte Calvin nu era legalist nici în sensul în care să pună pe umerii oamenilor poveri morale ce nu sunt cerute de legea lui Dumnezeu. De exemplu neo-protestanți precum Paul Dan interzic folosirea alcoolului sau a altor activități culturale ce sunt permise de legea lui Dumnezeu. Calvin a prețuit nu doar justificarea doar prin credință ci și doctrina libertății creștine despre care spune că este un ”apendice” al justificării. Deci Calvin nu a fost legalist în nici un sens posibil al acestui cuvânt.
3. ”Numea în mod obișnuit pe criticii săi porci, gunoaie, câini, idioți, animale impuțite și măgari obraznici (ultimul a fost rezervat pentru anabaptistului Menno Simons).”
Răspuns: Standardele retorice ale secolului XVI sunt diferite față de cele de azi. Toți scriitorii vremii foloseau astfel de apelative atunci când se refereau la ”cealaltă tabără.” Deoarece reformații, luteranii și anglicanii vremii nu îi recunoșteau pe anabaptiști ca biserică adevărată, Menno primește aceleași apelative ca și tabăra Romei. Pentru Calvin, Menno Simons este un lup în haine de oaie, la fel ca și papa de la Roma. Eroarea domnului Paul Dan constă în anacronismul analizei sale: analizează retorica lui Calvin pe baza unor criterii moderne și se așteaptă ca Jean Calvin să aprobe strămoșii anabaptiști ai domnului Paul Dan. Este ilogic și incorect.
4. ”Tatal lui Calvin a fost un certăreț iar Jean Calvin ii era o copie fidela. Calvin a avut o viata indestulata in preadolescenta urmata de o trecere brusca la singuratate printre straini in adolescenta. A fost supus la un regim spartan de educatie.”
Răspuns: Aceasta este o speculație bazată pe faptul că familia lui Calvin a fost implicată într-un scandal financiar și tatăl său a fost excomunicat de biserica romano-catolică. Calvin nu a avut cariera politică a tatălui său ci a fost un intelectual introvertit. Această psihoanaliză speculativă ce încearcă să îl portretizeze pe Calvin după asemănarea tatălui său este nefondată.
5. ”Pentru Calvin, Biserica a inlocuit Israelul.”
Răspuns: Domnul Paul Dan uită că dispensaționalismul s-a inventat abia în secolul 19. Teologia creștină înainte de această invenție afirmă fără teamă că Biserica este Noul Israel, nu înlocuind vechiul, ci un popor extins ce cuprinde credincioșii evrei dar și credincioșii dintre celelalte națiuni. Deci domnule Paul Dan, felicitări, ați descoperit că Jean Calvin nu era dispensaționalist.
6. ”Pentru foarte multi calvinisti, Calvin este omul perfect care a aparut din senin si care a avut un aport unic la crestinism ca nimeni altul inaintea lui. In realitate, Calvin nu a spus nimic nou, a luat totul de la reformatorii precedenti ca si Luther, Melanchton si Bucer, adevarati reformatori si teologi.”
Răspuns: Este adevărat că mulți azi privesc înspre scrierile lui Calvin ca să descopere ce credeau reformații în secolul 16. Această centralizare a lui Calvin este datorată lui Karl Barth care considera că Jean este principalul teolog reformat al Reformei. Calvin era doar unul din reformatori, dar pentru că orașul Geneva își deschisese porțile pentru refugiați și pentru că Jean înființase o academie, influența sa a fost mai mare decât a celorlalți. Ironia constă în faptul că ceea ce domnul Paul Dan acuză la Calvin, nu este nimic diferit față de ce ar fi găsit la alți reformatori. De exemplu luteranii erau chiar mai intransigenți față de anabaptiști, îi ”botezau” prin scufundare 10 minute în apă când îi prindeau. Și nu, asta nu e o glumă. Iar când vine vorba de insulte, nimeni nu îl întrece pe Martin Luther. De asemenea, toate celelalte nemulțumiri teologice și practice pe care domnul Paul Dan le are cu Jean Calvin se regăsesc la Bucer, Bullinger, Ursinus și orice alt reformat al vremii.
7. ”In comparatie cu reformatorii precedesori Calvin adeseori a exprimat lucrurile mai clar si a finisat lucrarea lui de capatai numita Institutiile Religiei Crestine facand-o primul manual de teologie sistematica.”
Răspuns: Aceasta este încă o falsitate care dovedește cât de precară este cunoașterea istorică a domnului Paul Dan. De fapt prima teologie sistematică protestantă, intitulată Loci Communes, a fost scrisă de Philip Melanchthon în 1521, cu 15 ani înainte să își scrie Calvin cartea. Domnule Paul Dan, vă rog să vă documentați bine înainte să dați drumul la degete pe tastatură!
8. ”Bruce Gordon, biograful principal a lui Calvin pe care il vom intalnii in partea a doua a articolului, arata cum Calvin citind Biblia se vedea pe sine in paginile Scripturii ca fiind un Moise, David, Ieremia, si apostolul Pavel. El se vedea ca un profet al Vechiului Testament, predestinat pentru acea epoca a istoriei bisericii. Luther nu a avut nimic din megalomania aceasta.”
Răspuns: Bruce Gordon nu este ”biograful principal” al lui Calvin. Nu există biograf principal. Prima biografie scrisă despre Calvin a fost scrisă de Teodor Beza după moartea lui Calvin. De atunci și până acum sunt multe altele ce au fost scrise. Megalomania pe care o acuzați dumneavoastră este o speculație nefondată. După cum am spus mai sus, Calvin la fel ca noi toți, a fost marcat de păcatul mândriei. Dar în ce privește laudele din scrierile sale, cele mai multe laude sunt la adresa lui Luther, pe care îl numește în mod simbolic, un ”apostol” al vremii.
9. ”In 1536 Guillaume Farel, mentorul lui Calvin impreuna cu Calvin, au venit in Geneva sa faca reforma cu forţa.”
Răspuns: Farel nu a fost mentorul lui Calvin, ci Bucer a fost mentorul lui Calvin. Farel era deja în Geneva și începuse reforma bisericii. Calvin era doar în trecere prin oraș, dar a fost rugat de Farel și de consiliul orașului să rămână acolo. Reformele nu au fost făcute cu forța lui Farel sau a lui Calvin, ci au fost aprobate și implementate de consiliul orașului, un for ales democratic.
10. ”Reforma lui Calvin din Geneva a fost in mod esenţial un experiment Stoic deoarece acesta era vandut filozofiei lui Seneca. Calvin a impus celor din Geneva stilul de viata auster pe care l-a avut in tinereţe la Collège de Montaigu cat si rigoarea stoicismului care a adus la exasperare si victime printre locuitorii Genevei.”
Răspuns: Calvin, la fel ca toți învățații vremii, citeau scrierile filosofilor. Și azi, teologii le mai citesc. Austeritatea aceasta despre care vorbește domnul Paul Dan este un mit. Dacă am compara gândirea neoprotestantă ”pocăită” a lui Paul Dan cu etica lui Calvin am vedea repede cine este stoicul auster. Detalii mai jos.
11. ”Calvin a murit in chinuri. A suferit intreaga viata din cauza ca s-a torturat singur cu stoicismul cu care s-a indoctrinat. Manca odata pe zi si era foarte frugal. Avea tot ce ii trebuie dar elitismul spiritual legalistic si stoicismul l-au adus aici. Era bonlav de guta, de tuberculoza, de infestare grava cu paraziti intestinali care il faceau sa aiba hemoragie, a avut pietre la ficat si pietre la rinichi. Ceea ce este grav este faptul ca, Calvin a pus pe seama “chemarii” lui bolile pe care si le-a provocat.”
Răspuns: Acestea sunt alte falsități pe care domnul Paul Dan le promovează pentru că nu cunoaște istoria. Calvin mânca o singură dată pe zi nu pentru că era stoic legalist, ci pentru că în gândirea medicală a vremii se recomanda reducerea numărului de mese. Detalii despre bolile lui Calvin și ultimii ani de viață poț fi găsite în biografia scrisă de Beza. Să nu uităm că e vorba de secolul 16, nu există medicină modernă. Și Martin Luther avea tinnitus și credea că îl urmăresc demonii. Domnul Paul Dan este foarte anacronist când critică atitudinile medicale ale secolului 16 după cunoștința secolului 21. Să fim serioși.
12. ”Am luat 23 de pagini de notiţe din cartea lui Gordon. Subliniez de la inceput ca Gordon nu este impotriva lui Calvin dar descrie obiectiv caracterul si lucrarea lui Calvin. Totusi lucrarea lui Gordon te face sa iti pui intrebari foarte serioase cu privire la Calvin, asa ca evaluarile imi apartin.”
Răspuns: În această recenzie pe care domnul Paul Dan o face la cartea lui Gordon, avem parte de o decontextualizare și de o sucire a unor date istorice. Domnul Paul Dan trece informația prin filtrul său neo-protestant radical și ne-o sucește ca să ne dovedească faptul că Jean Calvin avea un caracter execrabil.
13. ”Jean Calvin a sosit la Strassburg în septembrie 1538. A învățat de la Bucer predestinarea si o anumită toleranță și bunătate, cel puțin până când va avea controlul deplin asupra Genevei. Confesiunea inițială a Genevei, elaborată de John Calvin și William Farel, nu conținea nici o mențiune despre predestinare.”
Răspuns: Credința în predestinare era ceva obișnuit în ramura augustiniană a bisericii antice și medievale. Anselm, Toma d'Aquino, Von Staupitz (mentorul lui Luther de la mănăstire), Martin Luther, etc. Calvin nu a trebuit să învețe predestinarea de la Bucer. Aceasta este o falsitate și pentru că Jean Calvin a scris Institutele în 1536, înainte ca să ajungă în Strassburg. Catehismul din Geneva nu discută despre predestinare, dar nu pentru că ei nu ar fi crezut-o, ci pentru că era o credință atât de răspândită încât nu au menționat-o în acel document. Nici Catehismul din Heidelberg nu discută predestinarea. Chiar și mărturisirea galicană și cea belgiană o discută doar pe scurt. Predestinarea devine un subiect principal de dezbatere doar între Luther și Erasmus precum și după apariția arminienilor, de aceea se ține Sinodul din Dort. Dar asta e mai târziu.
14. ”Farel conducea “reforma” in zonele de limba franceza ale Elvetiei, distrugand biserici in interior, in mod public badjocorind pe preoti, si amenintand pe oameni cu mania lui Dumnezeu pentru idolatria lor. Unii la-u vazut ca pe un demon in flacari, Calvin a perceput in el mana lui Dumnezeu.”
Răspuns: Aceasta nu este o prezentare corectă a ceea ce s-a întâmplat în orașele elvețiene. În acest punct, dar și în alte părți, domnul Paul Dan nu reușește să aibă discernământul de a distinge prejudecățile liberale ale lui Bruce Gordon. O fi documentată cartea lui Bruce Gordon, dar și Gordon are prejudecățile sale. Gordon este un istoric prezbiterian liberal din PCUSA. Biserica lui Gordon pretinde să fie în tradiția reformată a lui Calvin, dar de fapt este liberală, ordinează homosexuali, etc. În rândul acestor oameni, Calvin și reformații secolului 16 sunt văzuți ca niște tirani nemiloși. Acum, nu vreau să spun că Bruce Gordon nu este un istoric demn de crezare sau că n-ar trebui să citim cărțile lui. Dimpotrivă, chiar și teologii liberali pot să aibă contribuții academice teologice și istorice foarte bune. Eroarea lui Paul Dan este faptul că nu reușește să facă distincție între documentarea lui Gordon și retorica liberală care afectează biografia sa.
15. ”Calvin s-a casatorit cu Idelette de Bure, o anabaptista vaduva pe care i-a gasit-o Farel. Mai demult Calvin spunea ca anabaptistii sunt “adevarati agenți a lui Satan si promovatori de rascoala.”
Răspuns: Idelette a devenit reformată înainte de căsătorie. Anabaptiștii negau trinitatea și cristologia ortodoxă. Nici Menno nu era ortodox în cristologie, nu credea că Iisus avea un trup real. Erau eretici în adevăratul sens al cuvântului. Și da, anabaptiștii au provocat războiul țărănesc german, deci în sensul cel mai propriu, au promovat o răscoală.
16. ”Placerea suprema a lui Calvin era sa bea vin la masa cu prietenii ascultand muzica.”
Răspuns: Paul Dan ne prezintă această informație ca dovadă că Jean Calvin avea un caracter ”execrabil.” Spre deosebire de standardele neo-protestante radicale ale domnului Paul Dan, reformații din secolul 16 și cei de acum nu consideră că vinul sau alte băuturi alcoolice ar fi ceva greșit. Jean Calvin avea inclus în salariul anual aproximativ 750 litri de vin. Felicitări domnule Paul Dan, ați descoperit că Jean Calvin nu era baptist ”pocăit” ci un francez reformat căruia îi plăcea vinul. Ce urmează să ne spuneți? Că la Luther îi plăcea berea și că de aia era execrabil? Că la Spurgeon îi plăceau trabucurile și de aia era execrabil? Desigur, după standardele radicale ale domnului Paul Dan, toți aceștia sunt eretici.
17. ”Calvin laşul si ipocritul. Calvin era şeful orasului Geneva cand persecutia impotriva evanghelicilor condusa de regele Francis I facea multe victime in Franta. De la adapostul Genevei, el condamna pe cei care se reintorceau la catolicism, acuzandui de Nicodimianism, adica fricosi ca si Nicodim. Raspunsul lor a fost acesta “Daca, Calvin este asa de curajos de ce nu vine aici sa vedem ce face el?” p. 192 Ne amintim ca el a fugit de inceputul persecutiei din Franta impreuna cu prietenul lui, du Tillet”
Răspuns: După standardele domnului Paul Dan și creștinii ce au fugit de persecuțiile din Ierusalim în primul secol erau tot ipocriși și lași. Geneva era un oraș deschis pentru refugiați, iar cei ce rămâneau în Franța știau ce își asumă. Reîntoarcerea la catolicism este considerată apostazie de bisericile reformate. Pe de altă parte Calvin nu era ”șeful” orașului Geneva, dar își folosea influența și resursele ca să aducă refugiați și să îi ajute pe cei ce au ales să rămână în Franța.
18. ”Blasfemia lui Calvin. Alegerea divina din perspectiva lui Calvin functiona asa: alegerea nu putea fi separata de respingere pentru mantuire, iar Dumnezeul suveran a decretat intr-un singur moment cine este mantuit si cine este condamnat pentru eternitate, ca si cand in momentul cand cineva era ales pentru mantuire, trebuia neaparat sa fie si altcineva ales pentru condamnare eterna.”
Răspuns: Aceasta este o caricatură a doctrinei lui Calvin despre predestinare. În gândirea lui Calvin alegerea și reprobarea sunt asimetrice. Alegerea este bazată pe voința divină ce are milă față de păcătos, dar reprobarea este bazată pe voința umană ce este judecată de dreptatea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, cei predestinați la mântuire NU SUNT predestinați datorită precunoașterii credinței, dar cei predestinați la condamnare SUNT predestinați datorită precunoașterii păcatului lor. Nici un om nu ajunge în iad pentru că Dumnezeu l-a predestinat acolo, ci orice om care ajunge în iad o face 100% datorită voinței sale. Lucrul acesta se poate vedea mărturisirea galicană (La Rochelle) ce a fost scrisă de Calvin, dar și din alte documente pe care le-a aprobat (ex. mărturisirea belgiană).
19. ”Intelegerea gresita a ce este biserica a dus la arderea pe rug a ereticului Servetus. Pentru Calvin, biserica era prezenta in Vechiul Testament iar el alegea ce ii convenea cu privire la viata bisericii din Geneva. In Deuteronom 13 se spune despre omorarea ereticilor. Calvin condamna la moarte pe ereticul Servetus, bazandu-se pe Deuteronom 13 si pe faptul ca Domnul Isus a folosit forţa ca sa cureţe Templul, iar Anania si Safira au fost pedepsiti cu moartea pentru minciuna. Eroarea lui Calvin consta in faptul ca biserica nu este Israel iar regulile teocratiei Vechiului Testament nu se aplica la Biserica. Pe de alta parte, Domnul Isus nu a omorat pe schimbatorii de bani din Templu, iar Anania si Safira nu au fost omorati de Petru si biserica din Ierusalim, ci de Duhul Sfant.”
Răspuns: Aceasta este altă falsitate datorată lipsei de cunoaștere a istoriei pe care o observăm la domnul Paul Dan. În secolul 16 în Europa era ilegal să negi credința creștină. Servetus era un panteist anti-trinitar, un eretic în sensul deplin al cuvântului. Servetus tocmai evadase din închisoare de la Viena și a fost depistat în Geneva. Servetus a fost executat datorită legilor statului, nu pentru că ar fi inventat Calvin ceva. Statul pedepsea erezia. Asta este realitatea secolului 16. Pe de altă parte, dacă reformații din Geneva ar fi adăpostit un astfel de eretic, atunci ar fi avut multe probleme politice. Dar adăpostirea sa nu era o posibilitate, deoarece consiliul orașului nu tolera așa ceva, acest lucru ar fi fost împotriva legilor orașului. Calvin nu a inventat acele legi ci acele legi existau deja. Rolul lui Calvin a fost într-o dezbatere publică prin care consiliul a constatat că acuzațiile aduse de catolici la adresa lui Servetus erau adevărate. Reformații au avut aceeași abordare ca și instituțiile romano-catolice atunci când a fost vorba de eretici ca Servetus care negau doctrine din crezul creștin precum trinitatea și divinitatea lui Hristos. Aceste doctrine sunt un consens creștin împărtășit atât de reformați cât și de romano-catolici. De asemenea, o componentă importantă a retoricii reformate era convingerea romano-catolicilor că reformații nu sunt eretici. De aceea, lucrările teologice reformate luptă pe două fronturi: combaterea erorilor Romei și combaterea ereziilor anabaptiste.
20. ”Moartea venea si el se ocupa cu sfaturi date nobililor si femeilor! El era constient ca moartea ii se apropia dar in corespondenta lui se ocupa cu sfaturi spirituale date nobililor si femeilor p. 331 Calvin era pe moarte dar isi demonstra superioritatea si vroia ca sa fie de temut pana la sfarsit! Si-a strans o audienta in ultimele zile si el le vorbea. Nu-l intrerupea nimeni, iar Calvin era cel mai fericit pentru ca ei agreau cu el ca le era superior si ca le era teama de el”
Răspuns: Dimpotrivă, aceste evenimente dovedesc cât de mult era iubit Jean Calvin. De aceea oamenii doreau sfatul său, corespondau cu el și doreau să îl asculte pe patul morții, o moarte destul de timpurie la vârsta de 55 de ani. Aceste observații ale domnului Paul Dan sunt penibile și lipsite de respect. Speculații nefondate.
Concluzie
Aceste 20 de falsități sunt doar câteva din dezinformările promovate de domnul Paul Dan. Într-un material anacronist și complet lipsit de respect, domnul Paul Dan se alătură batjocoritorilor Reformei și îl denigrează pe Calvin. De ce ar face un pastor baptist așa ceva? Pentru că domnul Paul Dan este nemulțumit de faptul că tot mai mulți neo-protestanți români (baptiști, penticostali, creștini după evanghelie) încep să aprecieze teologia reformei.
Domnul Paul Dan îi numește ”neo-calviniști” și este nemulțumit că aceștia adoptă unele idei și practici ale bisericilor reformate din secolul 16-17. În mod ironic, acest atac vitriolic al domnului Paul Dan este lipsit de sens și nu reușește decât să răspândească falsități pe internet.
Mișcarea celor ce ar putea fi numiți ”neo-calviniști,” adică a neo-protestanților ce adoptă parțial teologia reformată, nu are loc datorită vreunei fascinații cu Jean Calvin, nici datorită vreunui devotament pe care aceștia l-ar avea față de el. Dimpotrivă, acești tineri ”neo-calviniști” citesc Scriptura cu ochi proaspeți și își dau seama că mișcarea mioritică a ”pocăiților” a fost marcată de multă superficialitate teologică, apucături comuniste, ba chiar erori teologice grave. În căutarea adevărului și în fundamentarea unei identități creștine istorice, acei ”neo-calviniști” găsesc drept utile unele lucruri din scrierile lui Calvin.
Denigragrea lui Calvin înfăptuită de domnul Paul Dan nu va opri această mișcare de întoarcere spre Reformă.