Bisericile medievale din jurul nostru (cea a Romei și cea Răsăriteană) se pretind a fi biserici antice și ”neschimbate” dar o astfel de pretenție nu este altceva decât înșelăciune. Părinții bisericii din antichitate nu se închinau prin puparea imaginilor, nu se rugau la creștini morți ca să intermedieze pentru ei în birocrația cerească, nu aveau liturghia dominată de aspecte exterioare ci de cuvânt.
Dincolo de pretențiile și de ”brandingul” antic, acele biserici sunt în practica lor biserici medievale, adică au o închinare modelată de inovații apărute după anul 500. Chiar și ”Liturghia lui Sf. Ioan Gură de Aur” ce este folosită în jurul nostru de fapt este atribuită acelui părinte în mod înșelător, pentru că de fapt este o liturghie din secolul 9 (medievală!). Dacă acel episcop ar păși astăzi într-o biserică răsăriteană, ar fi oripilat de idolatria omniprezentă în închinare.
Sursele primare despre închinarea din antichitate sunt limitate, dar există. Acele surse ne dovedesc centralitatea cuvântului și a predicării. Citiri ale Scripturii și o predică lungă (după cum observăm din citirea predicilor lui Ioan Gură de Aur) marcau începutul fiecărei liturghii, fapt pe care îl descoperim din scrierile antice care descriu închinarea (mărturii pe care le avem de la Sf. Ciprian, Sf. Chiril al Ierusalimului și alții).
Abandonarea unei predici consistente are loc în Evul Mediu iar astăzi majoritatea bisericilor medievale au ”omilii” de vreo 10 minute și nu urmează tradiția Sf. Ioan Gură de Aur care predica la rând toate textele Scripturilor (lectio continua).
Dincolo de centralitatea cuvântului și a predicării pe care le vedem în toate mărturiile antice despre închinare, mai avem o sursă antică ce ne prezintă în integralitate închinarea bisericii ca răspuns la cuvântul predicat la începutul liturghiei.
Această sursă primară se găsește în colecția întitulată ”Constituțiile Apostolice” în cartea VIII din care am editat mai jos secțiunile relevante pentru înțelegerea modului în care decurgea liturghia creștină la sfârșitul anilor 300 și începutul anilor 400.
Putem să vedem că spre deosebire de mărturiile pe care le avem despre liturghie din secolul 2 (în principal Didascalia și Iustin Martirul) în această liturghie practicată câteva secole mai târziu apar unele traiectorii nesănătoase care mai târziu vor avea efecte negative în biserică.
Parcurgând această liturghie, în mod special ne îngrijorează începutul unei tendințe de transformare a episcopului în ”mare preot”. Cel care înainte era un prim între egali (după cum vedem și din mărturia Sf. Ieronim) acum ajunge să își atribuie un rol care nu i se cuvine și astfel să se producă în timp o distorsionare a închinării.
Liturghia siriană din sec. 5
(Constituțiile Apostolice, cartea 8)
Citirea Scripturilor
Predicile preoților
Predica episcopului
Chemare la rugăciune
Diaconul se roagă pentru catehumeni
Episcopul binecuvântează catehumenii
Diaconul se roagă pentru energumeni
Episcopul se roagă pentru energumeni
Diaconul se roagă pentru cei pregătiți pentru botez
Episcopul îi binecuvântează pentru cei pregătiți pentru botez
Diaconul se roagă pentru cei sub disciplină (penitenți)
Episcopul se roagă pentru cei sub disciplină (penitenți)
Diaconul se roagă pentru credincioși
Episcopul se roagă pentru credincioși
Salutul păcii
Răspunsul congregației
Sărutarea reciprocă
Ieșirea tuturor care nu sunt credincioși (catehumeni, energumeni, necredincioși)
Ordinea făcută de diaconi
Salutul apostolic
Răspunsul congregației
Sursum corda
Rugăciunea episcopului
Consacrarea elementelor
Primirea euharistiei
Psalmul 34
Rugăciunea după împărtășire
Binecuvântarea
Dumnezeiasca Liturghie, în care se află Rugăciunea de cerere pentru catehumeni.
VI. Catehumenilor, rugați-vă, și toți credincioșii să se roage pentru ei în gând, zicând Doamne, ai milă de ei.
Iar diaconul să aducă rugăciuni pentru ei, spunând:
Să ne rugăm cu toții lui Dumnezeu pentru catehumeni, pentru ca Cel ce este bun, Cel ce este iubitor de oameni, să asculte cu milă, rugăciunile și cererile lor și să le primească în așa fel încât să le ajute și să le dea dorințele inimii lor care le sunt spre folos și să le descopere Evanghelia lui Hristos; să le dea iluminare și înțelegere, să-i instruiască în cunoașterea lui Dumnezeu, să-i învețe poruncile și rânduielile Sale, să insufle în ei frica Sa curată și mântuitoare, să deschidă urechile inimilor lor, pentru ca ei să se deprindă cu legea Sa zi și noapte; întărește-i în evlavie, unește-i și include-i în rândul turmei Sale sfinte; dăruiește-le vasul regenerării și haina nestricăciunii, care este adevărata viață; și izbăvește-i de orice nelegiuire și nu da voie potrivnicului să se ridice împotriva lor; „și curăță-i de orice murdărie a cărnii și a spiritului, și locuiește în ei și umblă în ei, prin Hristosul Său; binecuvântează-i la plecare și la venire și rânduiește-le treburile spre binele lor.” Să ne adresăm în continuare cu stăruință cererile noastre pentru ei, pentru ca ei să obțină iertarea fărădelegilor lor prin recunoașterea lor, și astfel să fie considerați vrednici de sfintele taine și de constantă comuniune cu sfinții. Ridicați-vă, catehumenilor, implorați pacea lui Dumnezeu prin Hristosul Său, o zi pașnică și lipsită de păcat și de-asemenea pentru toată perioada vieții voastre și pentru sfârșitul ei creștinesc; un Dumnezeu milostiv și plin de îndurare; și iertarea fărădelegilor voastre. Dăruiți-vă singurului Dumnezeu cel necreat, prin Hristosul Său. Plecați-vă capetele și primiți binecuvântarea.
Dar la numirea fiecăruia de către diacon, așa cum am spus mai înainte, poporul să spună:
Doamne, ai milă de el; și copiii să spună primii.
Și după ce și-au plecat capetele, episcopul care a fost recent hirotonit să îi binecuvânteze cu această binecuvântare:
O, Dumnezeule atotputernic, Cel ce ești singurul Dumnezeu adevărat, Dumnezeul și Tatăl Hristosului Tău, Fiul Tău cel Unul-Născut; Dumnezeul Mângâietorului și Domnul întregii lumi; care, prin Hristos, ai rânduit pe ucenicii Tăi să fie învățători pentru povățuirea evlaviei; privește și acum la robii Tăi, care primesc învățătură în Evanghelia Hristosului Tău, și „dă-le o inimă nouă și pune în ei un duh drept”, pentru ca ei să cunoască și să facă voia Ta cu toată inima și cu un suflet binevoitor. Acordă-le o intrare sfântă, unește-i cu sfânta Ta Biserică și fă-i părtași la tainele Tale divine, prin Hristos, care este speranța noastră și care a murit pentru ei; prin care slava și închinarea să-Ți fie dată Ție prin Duhul Sfânt în veci. Amin.
Iar după aceasta, diaconul să zică:
Ieșiți, catehumenilor, în pace.
Și după ce au ieșit, să zică:
Voi, energumenilor, chinuiți de duhuri necurate, rugați-vă și noi toți să ne rugăm fierbinte pentru ei, ca Dumnezeu, iubitorul de oameni, prin Hristos să mustre duhurile necurate și rele și să izbăvească pe cei care-L imploră, de stăpânirea potrivnicului. Fie ca Cel care a mustrat legiunea demonilor și pe diavolul, prințul răutății, chiar și acum să-i mustre pe acești apostați de la evlavie și să elibereze făptura Sa de sub puterea lui și să curețe creaturile pe care le-a făcut cu mare înțelepciune. Să ne rugăm în continuare cu stăruință pentru ei. Mântuiește-i, Dumnezeule, și ridică-i prin puterea Ta. Plecați-vă capetele, energumeni, și primiți aceste binecuvântări.
Iar episcopul să adauge această rugăciune și să zică:
VII. Tu, care ai legat pe cel tare și ai stricat tot ce era în casa lui, care ne-ai dat putere asupra șerpilor și scorpionilor să călcăm peste ei și peste toată puterea vrăjmașului; care ai eliberat de șarpe, ucigașul de oameni, legat de noi, ca o vrabie de pui, de care toate lucrurile se tem și tremură înaintea feței puterii Tale, care l-ai aruncat ca un fulger din cer pe pământ, nu printr-o cădere dintr-un un loc, ci de la cinste la dezonoare, din pricina răutății lui voluntare; a cărui privire usucă abisurile și a cărui amenințare topește munții și al cărui adevăr rămâne în veci; pe care pruncii Îl laudă și bebelușii Îl binecuvântează; căruia îngerii Îi cântă imnuri și Îl adoră; care privești spre pământ și îl faci să se cutremure; care atingi munții și ei fumegă; care amenință marea și o usucă și face toate râurile ei ca un deșert, iar norii sunt țărâna picioarelor Sale; care umbli pe mare ca pe pământ tare; Tu, singurul Dumnezeu născut, Fiul marelui Tată, mustră aceste duhuri rele și izbăvește lucrările mâinilor Tale de puterea duhului potrivnic. Căci Ție ți se cuvine slava, cinstea și închinarea, iar prin Tine Tatălui Tău, prin Duhul Sfânt, în veci. Amin.
Și să zică diaconul:
Ieșiți afară, energumeni.
Iar după ei, să strige cu glas tare:
Cei ce veți fi luminați, rugați-vă. Noi toți, credincioșii, să ne rugăm fierbinte pentru ei, ca Domnul să îngăduie ca, fiind inițiați în moartea lui Hristos, să învie împreună cu El, să devină părtași ai împărăției Sale și să fie primiți la împărtășirea tainelor Sale; să-i unească, să-i numere printre cei ce sunt mântuiți în sfânta Sa Biserică. Mântuiește-i și ridică-i prin harul Tău.
Și fiind pecetluiți de Dumnezeu prin Hristosul Său, să își plece capetele și să primească această binecuvântare de la episcop:
VIII. Tu, care ai spus odinioară prin sfinții Tăi profeți celor inițiați: „Spălați-vă, curățați-vă”, și ai rânduit regenerarea spirituală prin Hristos, privește-i și acum pe cei botezați, binecuvântează-i, sfințește-i și pregătește-i ca să devină vrednici de darul Tău spiritual și de adevărata adopție a tainelor Tale spirituale, de a fi adunați împreună cu cei mântuiți prin Hristos, Mântuitorul nostru; prin care, slava, cinstea și închinarea să-Ți fie Ție, prin Duhul Sfânt, în veci. Amin.
Și să zică diaconul:
Ieșiți afară, cei ce vă pregătiți pentru luminare.
Și după aceea să propovăduiască:
Voi, penitenților, rugați-vă; să ne rugăm cu toții cu stăruință pentru frații noștri în stare de penitență, ca Dumnezeu, ce iubește compasiunea, să le arate calea pocăinței, să accepte întoarcerea și mărturisirea lor, să-l zdrobească pe Satana sub picioarele lor, să-i răscumpere din cursa diavolului și din răutatea demonilor și să-i elibereze de orice cuvânt nelegiuit, de orice practică absurdă și de orice gând rău; iartă-le toate fărădelegile lor, atât cele voluntare, cât și cele involuntare, și șterge înscrisul care este împotriva lor și scrie-i în cartea vieții; curăță-i de orice murdărie a cărnii și a spiritului și restaurează-i și unește-i cu turma Sa sfântă. Căci El cunoaște ființa noastră. Căci cine se poate lăuda că are o inimă curată? Și cine poate spune cu îndrăzneală că este curat de păcat? Căci toți suntem printre cei vinovați. Să ne rugăm încă și cu mai multă stăruință pentru ei, căci în ceruri este bucurie pentru un păcătos care se pocăiește, pentru ca, fiind convertiți de la orice faptă rea, să fie uniți la orice faptă bună; pentru ca Dumnezeu, iubitorul de oameni, să le primească îndată cererile, să le redea bucuria mântuirii Sale și să-i întărească cu Duhul Său; pentru ca ei să nu mai fie zdruncinați, ci să fie primiți la comuniunea cu lucrurile Sale preasfinte și să devină părtași la tainele Sale divine, pentru ca, arătându-se vrednici de înfierea Sa, să obțină viața veșnică. Cu toții să spunem cu tărie în numele lor: Doamne, ai milă de ei. Mântuiește-i, Doamne, și ridică-i prin mila Ta. Ridicați-vă și plecați-vă capetele către Dumnezeu prin Hristosul Său și primiți binecuvântările.
Episcopul să adauge apoi această rugăciune:
IX. Atotputernicule, veșnicule Dumnezeu, Domnul întregii lumi, Creatorul și Guvernatorul tuturor lucrurilor, care l-ai înfățișat pe om ca podoabă a lumii prin Hristos și i-ai dat o lege, atât în mod natural, cât și scrisă, pentru ca el să trăiască conform legii, ca o creatură rațională; iar când a păcătuit, i-ai dat bunătatea Ta ca o garanție în vederea pocăinței sale: Privește spre aceste persoane care și-au plecat gâtul sufletului și al trupului lor către Tine; căci Tu nu dorești moartea păcătosului, ci pocăința lui, ca să se întoarcă de la calea lui cea rea și să trăiască. Tu, care ai acceptat pocăința ninivenilor, care dorești ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la recunoașterea adevărului; Tu, care ai acceptat pe acel fiu care își consumase averea în desfrâu, cu pieptul unui tată, în urma pocăinței sale, acceptă acum pocăința celor care Te roagă, căci nu există om care să nu păcătuiască, căci „dacă Tu, Doamne, păstrezi nelegiuirile, Doamne, cine va sta în picioare? Pentru că la Tine este ispășire.” Și restaurează-i în sfânta Ta Biserică, în demnitatea și onoarea lor de odinioară, prin Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul nostru, prin care slava și închinarea să-Ți fie Ție, prin Duhul Sfânt, pentru totdeauna. Amin.
Apoi diaconul să zică:
Plecați, voi cei penitenți;
Și să adauge:
Să nu se apropie nimeni dintre cei care nu trebuie să vină. Toți cei credincioși, să ne plecăm genunchii; toți să ne rugăm lui Dumnezeu prin Hristosul Său; să ne rugăm fierbinte lui Dumnezeu prin Hristosul Său.
X. Să ne rugăm pentru pacea și fericita așezare a lumii și a sfintelor biserici; pentru ca Dumnezeul întregii lumi să ne dăruiască pacea Sa veșnică și care nu poate fi luată de la noi; pentru ca El să ne păzească într-o deplină desfășurare a virtuții, așa cum este potrivit cu evlavia. Să ne rugăm pentru Sfânta Biserică Sfântă Catolică și Apostolică, care este răspândită de la un capăt la altul al pământului; ca Dumnezeu să o păstreze și să o păzească nezdruncinată și liberă de valurile acestei vieți, până la sfârșitul lumii, ca fiind întemeiată pe o stâncă; și pentru sfânta parohie din acest loc, ca Domnul întregii lumi să ne îngăduie fără greș să urmăm nădejdea Sa cerească și să nu încetăm să-i plătim datoria rugăciunii noastre. Să ne rugăm pentru fiecare episcopie care este sub tot cerul, a celor ce împart drept cuvântul adevărului Tău. Și să ne rugăm pentru episcopul nostru Iacob și pentru parohiile sale; să ne rugăm pentru episcopul nostru Clement și pentru parohiile sale; să ne rugăm pentru episcopul nostru Euodius și pentru parohiile sale; să ne rugăm pentru episcopul nostru Annianus și pentru parohiile sale: pentru ca milostivul Dumnezeu să le dăruiască să continue în sfintele Sale biserici cu sănătate, cinste și viață lungă și să le ofere o bătrânețe onorabilă în evlavie și dreptate. Și să ne rugăm pentru prezbiterii noștri, pentru ca Domnul să-i izbăvească de orice acțiune nerezonabilă și rea, și să le ofere un prezbiteriu în sănătate și onoare. Să ne rugăm pentru toți diaconii și slujitorii în Hristos, pentru ca Domnul să le dăruiască o slujire fără prihană. Să ne rugăm pentru cititori, cantori, fecioare, văduve și orfani. Să ne rugăm pentru cei care sunt în căsătorie și în fățărnicie, ca Domnul să aibă milă de toți. Să ne rugăm pentru eunucii care umblă cu sfințenie. Să ne rugăm pentru cei care se află în stare de continență și evlavie. Să ne rugăm pentru cei care aduc roade în sfânta Biserică și dau de pomană celor nevoiași. Și să ne rugăm pentru cei care aduc jertfe și ofrande Domnului Dumnezeului nostru, pentru ca Dumnezeu, izvorul a toată bunătatea, să le răsplătească cu darurile Sale cerești și „să le dea în lumea aceasta o sută de ori, iar în lumea viitoare viața veșnică” și să le dăruiască pentru cele vremelnice, cele veșnice; pentru cele pământești, cele cerești. Să ne rugăm pentru frații noștri nou luminați, ca Domnul să-i întărească și să-i confirme. Să ne rugăm pentru frații noștri exersați de boală, pentru ca Domnul să-i izbăvească de orice boală și de orice suferință și să-i readucă sănătoși în sfânta Sa Biserică. Să ne rugăm pentru cei care călătoresc pe apă sau pe uscat. Să ne rugăm pentru cei ce se află în mine, în izgoniri, în închisori și în legături, pentru numele Domnului. Să ne rugăm pentru cei care sunt chinuiți de aspră robie. Să ne rugăm pentru dușmanii noștri și pentru cei care ne urăsc. Să ne rugăm pentru cei care ne prigonesc pentru numele Domnului, ca Domnul să potolească mânia lor și să împrăștie mânia lor împotriva noastră. Să ne rugăm pentru cei care sunt afară și s-au rătăcit din cale, ca Domnul să-i convertească. Să ne aducem aminte de pruncii Bisericii, ca Domnul să-i desăvârșească în frica Sa și să-i aducă la o vârstă deplină. Să ne rugăm unii pentru alții, pentru ca Domnul să ne păzească și să ne ocrotească prin harul Său până la sfârșit, să ne izbăvească de cel rău. și de toate scandalurile celor ce lucrează fărădelegea și să ne păzească până la împărăția Sa cerească. Să ne rugăm pentru fiecare suflet creștin. Mântuiește-ne și ne învie, Dumnezeule, prin mila Ta. Să ne ridicăm, să ne rugăm cu stăruință și să ne închinăm pe noi înșine și unii altora Dumnezeului celui viu, prin Hristosul Său.
Iar episcopul să adauge această rugăciune și să zică:
XI. Doamne Atotputernicule, Preaînaltul, Cel ce locuiești în înălțimi, Cel Sfânt, Cel ce te odihnești între sfinți, fără de început, Singurul Puternic, care ne-ai dat nouă, prin Hristos, propovăduirea cunoștinței, spre recunoașterea slavei Tale și a numelui Tău, pe care ni L-a făcut cunoscut, pentru înțelegerea noastră, privește acum și Tu, prin El, asupra turmei Tale și izbăvește-o de toată ignoranța și de orice practică rea, și dăruiește-ne adevărata frică de Tine, să Te iubim cu afecțiune și să avem respectul cuvenit față de slava Ta. Fii milostiv și plin de îndurare față de ei, și ascultă-i când se roagă către Tine; și păzește-i, ca să fie statornici, fără vină și fără reproș, ca să fie sfinți în trup și în duh, fără pată și fără cusur, sau ceva asemănător; ci să fie desăvârșiți, și niciunul dintre ei să nu fie stricat sau imperfect. O, sprijinul nostru, Dumnezeul nostru puternic, care nu te uiți la fața omului, fii Tu ajutorul acestui popor al Tău, pe care l-ai răscumpărat cu sângele prețios al lui Hristos al Tău; fii Tu protectorul, ajutorul, susținătorul și păzitorul lor, zidul lor puternic de apărare, pavăza și protecția lor. Căci „nimeni nu poate smulge din mâna Ta”, căci nu există un alt Dumnezeu ca Tine; căci pe Tine ne bazăm. „Sfințește-i prin adevărul Tău, căci cuvântul Tău este adevărul.” Tu, care nu faci nimic pentru răsplată, Tu, pe care nimeni nu te poate înșela, izbăvește-i de orice suferință, de orice boală, de orice jignire, de orice rană și înșelăciune, „de frica vrăjmașului, de săgeata care zboară ziua, de răutatea care umblă în întuneric;” și dăruiește-le viața veșnică care este în Hristos, singurul Tău Fiu, Dumnezeul și Mântuitorul nostru, în care Îți aducem slavă și închinare, prin Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Și după aceasta să zică diaconul:
Să mergem.
Iar episcopul să salute biserica și să zică:
Pacea lui Dumnezeu fie cu voi toți.
Iar poporul să răspundă:
Și cu duhul tău;
iar diaconul să zică tuturor:
Salutați-vă unii pe alții cu sfânta sărutare.
Iar clerul să salute pe episcop, bărbații laici să salute pe bărbați, iar femeile pe femei. Iar copiii să stea la masa de citit, și un alt diacon să stea lângă ei, ca să nu fie neliniștiți.
Și alți diaconi să umble și să vegheze asupra bărbaților și femeilor, ca să nu se facă tumult și nimeni să nu dea din cap, să nu șoptească, să nu ațipească; și diaconii să stea la ușile bărbaților și subdiaconii la cele ale femeilor, ca nimeni să nu iasă și nici o ușă să nu se deschidă, chiar dacă este pentru unul dintre credincioși, în timpul închinării (n.tr. la euharistie). Dar unul dintre subdiaconi să aducă apă pentru a spăla mâinile preoților, ceea ce este un simbol al purității sufletelor care sunt devotate lui Dumnezeu.
XII. Diaconul să spună îndată:
Să nu rămână aici nici unul dintre catehumeni, nici unul dintre ascultători, nici unul dintre necredincioși, nici unul dintre heterodocși. Voi, cei care ați făcut rugăciunea de mai înainte, plecați.
Mamele să primească pe copiii lor; nimeni să nu aibă nimic împotriva nimănui; nimeni să nu vină cu fățărnicie; să stăm drepți înaintea Domnului cu frică și cu cutremur, ca să oferim [daruri].
După ce s-a făcut aceasta, diaconii să aducă darurile episcopului la altar; iar prezbiterii să stea la dreapta și la stânga lui, așa cum stau ucenicii în fața stăpânului lor.
Dar doi dintre diaconi, de fiecare parte a altarului, să țină în mână un evantai, alcătuit din membrane subțiri, din pene de păun sau din pânză fină, și să alunge în tăcere insectele care zboară, ca să nu se apropie de cupe.
Așadar, marele preot, împreună cu preoții, să se roage de unul singur; să se îmbrace cu haina sa strălucitoare, să stea în fața altarului, să-și facă semnul crucii pe frunte cu mâna și să spună:
Harul lui Dumnezeu cel Atotputernic și dragostea Domnului nostru Iisus Hristos și părtășia Sfântului Duh să fie cu voi toți.
Și să spună toți cu un singur glas:
Și cu duhul tău.
Episcopul:
Înălțați-vă inimile.
Tot poporul:
Către Domnul le înălțăm.
Episcopul:
Să aducem mulțumiri Domnului.
Tot poporul:
Așa se cuvine și așa este drept să facem.
Apoi marele preot să zică:
Se cuvine și este drept înaintea tuturor lucrurilor să-Ți cântăm un imn Ție, care ești adevăratul Dumnezeu, care ești mai înainte de toate ființele, „din care își trage numele orice familie, în ceruri și pe pământ”, care numai Tu ești nenăscut și fără de început, și fără conducător și fără stăpân, care nu ai nevoie de nimic, care ești dătătorul a tot ceea ce este bun, care ești dincolo de orice cauză și generație; care ești pururea neschimbat; de la care toate lucrurile au luat ființă – adică originea lor adevărată. Căci Tu ești cunoaștere eternă, vedere veșnică, auz nemărginit, înțelepciune nemărginită, cel dintâi prin natură și măsura ființei și mai presus de orice număr; care din nimic ai adus toate lucrurile la ființă prin singurul Tău Fiu născut, ci L-ai născut mai înainte de toți vecii prin voia, puterea și bunătatea Ta, fără nici un mijloc, pe singurul Fiu născut, Dumnezeu Cuvântul, Înțelepciunea cea vie, „Întâiul născut al oricărei creaturi, îngerul Marelui Tău Sfat” și Marele Tău Preot, dar și Împăratul și Stăpânul oricărei ființe intelectuale și raționale, care a fost mai înainte de toate lucrurile și prin care au fost toate lucrurile. Căci Tu, Dumnezeule veșnic, ai făcut toate lucrurile prin El și prin El asiguri providența Ta dreaptă asupra întregii lumi; căci prin același lucru prin care Tu ai dat existența, ai dat și bunăstarea: Dumnezeul și Tatăl singurului Tău Fiu născut, care prin El, ai făcut înainte de toate, heruvimii și serafimii, eonii și oștile [cerești], puterile și autoritățile, principatele și tronurile, arhanghelii și îngerii; și după toate acestea, ai făcut prin El lumea aceasta vizibilă și toate lucrurile care sunt în ea. Căci Tu ești Cel care ai făcut cerul ca o boltă și „l-ai întins ca o învelitoare” și ai întemeiat pământul pe nimic, prin simpla Ta voință; care ai fixat întinderea cerului și ai pregătit noaptea și ziua; care ai scos lumina din visteriile Tale, iar la plecarea ei ai adus întunericul, pentru odihna viețuitoarelor care se mișcă în sus și în jos în lume; care ai rânduit soarele pe cer, să stăpânească ziua și luna să stăpânească noaptea și ai înscris în cer, corul stelelor, pentru a lăuda măreția Ta glorioasă; care ai făcut apa pentru băutură și pentru curățire, aerul în care trăim pentru respirație și pentru emiterea sunetelor, prin intermediul limbii, care lovește aerul, și al urechilor care cooperează cu aceasta, astfel încât să perceapă vorbirea atunci când aceasta este recepționată de ea și ajunge pe ea; care ai făcut focul pentru consolarea noastră în întuneric, pentru a ne suplini lipsurile și pentru ca prin el să ne încălzim și să avem lumină; care ai despărțit marea de uscat, ai făcut ca prima să fie navigabilă, iar cea din urmă să fie potrivită pentru mers, ai umplut-o pe prima cu viețuitoare mici și mari și ai umplut-o pe cea din urmă cu aceleași viețuitoare, atât domestice cât și sălbatice; ai împodobit-o cu diverse plante, ai încununat-o cu ierburi, ai înfrumusețat-o cu flori și ai îmbogățit-o cu semințe; tu care ai rânduit marea adâncului și i-ai făcut din toate părțile o cavitate măreață, care conține mări de ape sărate îngrămădite, dar totuși le-ai legat în toate felurile cu bariere din cel mai mărunt nisip; care uneori o ridici la înălțimea munților prin vânturi, iar alteori o netezești într-o câmpie; uneori o înfurii cu o furtună, iar alteori o liniștești cu un calm, ca să le fie ușor marinarilor în călătoriile lor; care ai înconjurat această lume, făcută de Tine prin Hristos, cu râuri, ai udat-o cu fluxuri, ai umezit-o cu izvoare care nu se sfârșesc niciodată și ai înconjurat-o cu munți, ca să fie nemișcată și terenul să aibă consistența fermă: căci Tu ai umplut lumea Ta și ai împodobit-o cu ierburi mirositoare și tămăduitoare, cu multe viețuitoare diverse, puternice și slabe, pentru hrană și pentru muncă, domestice și sălbatice; cu zgomotele târâtoarelor, cu sunetele diferitelor feluri de zburătoare; cu circuitele anilor, cu numărul lunilor și al zilelor, cu ordinea anotimpurilor, cu traseurile norilor ploioși, pentru producerea roadei și pentru susținerea viețuitoarelor. De asemenea, Tu ai stabilit poziția vânturilor, care suflă atunci când Tu le poruncești, precum și mulțimea plantelor și a ierburilor. Și nu numai că ai creat lumea însăși, ci l-ai făcut și pe om ca cetățean al lumii, înfățișându-l ca podoabă a lumii, căci Tu ai spus Înțelepciunii Tale: „Să facem pe om după chipul nostru și după asemănarea noastră și să stăpânească peste peștii mării și peste păsările cerului.” De aceea l-ai și făcut cu un suflet nemuritor și cu un trup care se poate distruge – primul din nimic, al doilea din cele patru elemente – și i-ai dat, în ceea ce privește sufletul său, cunoașterea rațională, discernerea evlaviei și a impietății și cunoașterea binelui și a răului; iar în ceea ce privește trupul său, i-ai dat cinci simțuri și o mișcare progresivă: Căci Tu, Dumnezeule Atotputernic, ai sădit prin Hristosul Tău un paradis în Eden, la răsărit, împodobit cu toate plantele potrivite pentru hrană, și l-ai pus în el, ca într-un ospăț bogat. Și când l-ai născut, i-ai dat o lege sădită în el, pentru ca astfel să aibă în casă și în el însuși semințele cunoașterii divine; iar după ce l-ai adus în paradisul desfătărilor, i-ai îngăduit privilegiul de a se bucura de toate lucrurile, interzicându-i doar să guste dintr-un copac, în speranța unor binecuvântări mai mari, pentru ca, în cazul în care va respecta această poruncă, să primească răsplata ei, care era nemurirea. Dar când a neglijat această poruncă și a gustat din fructul interzis, prin seducția șarpelui și sfatul soției sale, Tu l-ai alungat pe bună dreptate din paradis.
Cu toate acestea, din bunătatea Ta, nu l-ai trecut cu vederea, nici nu l-ai lăsat să piară cu totul, căci era creatura Ta, ci i-ai supus întreaga creație și i-ai acordat libertatea de a-și procura hrana prin propria sudoare și muncă, în timp ce Tu ai făcut ca toate roadele pământului să răsară, să crească și să se coacă. Dar după ce l-ai adormit pentru o vreme, cu legământ l-ai chemat din nou la o restaurare, ai dezlegat legătura morții și i-ai făgăduit viața după înviere. Și nu numai atât; ci, când i-ai crescut urmașii până la o mulțime nenumărată, pe cei care au rămas cu Tine i-ai slăvit, iar pe cei care Te-au părăsit i-ai pedepsit. Și în timp ce Tu ai acceptat jertfa lui Abel ca pe a unui sfânt, ai respins darul lui Cain, ucigașul fratelui său, ca pe cel al unui nenorocit detestabil. Și pe lângă aceștia, Tu ai acceptat pe Seth și Enos și l-ai luat pe Enoh: căci Tu ești Creatorul oamenilor, dătătorul de viață și împlinitorul de nevoi, dătătorul de legi, cel ce răsplătește pe cei ce le respectă și răzbunătorul celor ce le încalcă; Tu care ai adus marele potop peste lume din cauza mulțimii celor nelegiuiți și ai izbăvit din acel potop pe neprihănitul Noe cu o arcă, cu opt suflete, sfârșitul generațiilor anterioare și începutul celor ce aveau să vină; care ai aprins un foc înfricoșător împotriva celor cinci cetăți ale Sodomei și „ai transformat un pământ roditor într-un lac sărat din cauza răutății celor care locuiau în el”, dar l-ai smuls pe sfântul Lot din mijlocul flăcărilor. Tu ești Cel care l-ai izbăvit pe Avraam de nelegiuirea strămoșilor săi și l-ai desemnat ca moștenitor al lumii și i-ai descoperit pe Hristosul Tău; care l-ai rânduit mai înainte pe Melhisedec mare preot pentru slujba Ta; care l-ai făcut pe robul Tău răbdător, Iov, învingător al șarpelui care este capul răutății; care l-ai făcut pe Isaac fiul făgăduinței și pe Iacov tatăl a doisprezece fii, care i-ai mărit sămânța până la o mulțime și l-ai adus în Egipt cu șaptezeci și cinci de suflete. Tu, Doamne, nu l-ai trecut cu vederea pe Iosif, ci i-ai acordat, ca răsplată a castității lui pentru dragostea Ta, guvernarea peste egipteni. Tu, Doamne, nu i-ai trecut cu vederea pe evrei atunci când au fost chinuiți de egipteni, din cauza promisiunilor făcute părinților lor, ci i-ai eliberat, și apoi i-ai pedepsit pe egipteni. Și când oamenii au corupt legea naturii și au considerat uneori creația ca fiind rezultatul șansei, iar alteori au onorat-o mai mult decât ar fi trebuit și au egalat-o cu Dumnezeul universului, Tu nu i-ai lăsat totuși să se rătăcească, ci ai ridicat pe robul Tău cel sfânt Moise și ai dat prin el legea scrisă ca ajutor pentru legea naturii, ai arătat că creația a fost lucrarea Ta și ai alungat eroarea politeismului. L-ai împodobit cu preoția pe Aaron și pe urmașii lui și i-ai pedepsit pe evrei când au păcătuit și i-ai primit din nou când s-au întors la Tine. Tu i-ai pedepsit pe egipteni cu o judecată de zece urgii, ai despărțit marea și i-ai făcut pe israeliți să treacă prin ea și i-ai înecat și distrus pe egiptenii care îi urmăreau. Ai îndulcit apa amară cu lemn, ai scos apă din stânca de piatră, ai făcut să plouă mană din cer și prepelițe ca hrană din aer, le-ai oferit un stâlp de foc noaptea ca să-i lumineze și un stâlp de nor ziua ca să-i acopere de căldură; L-ai declarat pe Iosua general al armatei și ai răsturnat prin el cele șapte națiuni ale Canaanului; ai despărțit Iordanul și ai secat râurile din Etam; ai dărâmat ziduri fără unelte și fără mână de om. Pentru toate acestea, slavă Ție, Doamne Atotputernicule! Ție se închină nenumăratele oștiri de îngeri, arhangheli, tronuri, stăpâniri, principate, autorități și puteri, armatele Tale veșnice. Heruvimii și serafimii cei cu șase aripi, cu două acoperindu-și picioarele lor, cu două capetele lor și cu două zburând, zic, împreună cu mii de mii de arhangheli și de zece mii de ori zece mii de îngeri, neîncetat și cu glasuri constante și puternice, și tot poporul să o spună împreună cu ei: „Sfinte, sfinte, sfinte, Doamne al oștirilor, cerul și pământul sunt pline de slava Lui: fii binecuvântat în veci. Amin!”
Și după aceea să spună marele preot:
Căci Tu ești cu adevărat sfânt și preasfânt, cel mai presus de toate și preaslăvit în veci. Sfânt este și Fiul Tău singurul născut, Domnul și Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, care în toate a slujit Dumnezeului și Tatălui Său, atât în creația Ta vastă, cât și în providența Ta potrivită, și nu a trecut cu vederea omenirea pierdută. Dar după legea naturii, după îndemnurile din legea pozitivă (n.tr. legea mozaică), după mustrările profetice și după guvernarea îngerilor, când oamenii au pervertit atât legea pozitivă, cât și pe cea a naturii și au alungat din mintea lor amintirea potopului, a arderii Sodomei, a urgiilor egiptenilor și a măcelurilor locuitorilor Palestinei, și fiind tocmai gata să piară în mod universal după un mod fără egal, a binevoit, prin bunăvoința Ta, să se facă om, Cel care a fost Creatorul omului; să fie sub lege, Cel care era Legiuitorul; să fie o jertfă, Cel care era Marele Preot; să fie o oaie, Cel care era Păstorul. Și Te-a satisfăcut pe Tine, Dumnezeul și Tatăl Său, și Te-a împăcat cu lumea, și a eliberat pe toți oamenii de mânia viitoare, și S-a făcut din fecioară și S-a întrupat, fiind Dumnezeu Cuvântul, Fiul cel iubit, Cel întâi născut din întreaga creație, și a fost, potrivit profețiilor care au fost prezise de El însuși cu privire la Sine, din sămânța lui David și Avraam, din seminția lui Iuda. El a fost făcut în pântecele unei fecioare, care a format toată omenirea care se naște în lume; a luat trup, Cel care era fără de trup; Cel născut mai înainte de timp, S-a născut în timp; a trăit în sfințenie și a învățat după lege; a alungat orice boală și orice neputință de la oameni și a făcut semne și minuni în popor; și a fost părtaș mâncării, băuturii și somnului, Cel care hrănește pe toți cei care au nevoie de hrană și „umple orice făptură vie cu bunătatea Sa”; „Și-a făcut cunoscut numele Său celor care nu-l cunoșteau”; a alungat ignoranța; a reînviat evlavia și a împlinit voia Ta; a terminat lucrarea pe care Tu I-ai dat să o facă; și după ce a îndreptat toate aceste lucruri, El a fost prins de mâinile nelegiuiților, ale marilor preoți și ale preoților, numiți în mod fals așa, și ale poporului neascultător, prin trădarea celui care era stăpânit de răutate ca de o boală; El a suferit multe lucruri din partea lor și a îndurat tot felul de umilințe cu îngăduința Ta; A fost predat guvernatorului Pilat, și Cel care era Judecător a fost judecat, și Cel care era Mântuitor a fost condamnat; Cel care era de nepătruns a fost bătut în cuie pe cruce, și Cel care era nemuritor din fire a murit, și Cel care este dătător de viață a fost îngropat, pentru ca să dezlege pe cei pentru care a venit, de la suferință și moarte, să rupă legăturile diavolului și să elibereze omenirea de înșelăciunea lui. A înviat din morți a treia zi; și după ce a rămas cu ucenicii Săi patruzeci de zile, a fost luat la ceruri și a șezut de-a dreapta Ta, care ești Dumnezeul și Tatăl Său.
Ținând seama, așadar, de cele pe care le-a îndurat El pentru noi, Îți mulțumim Ție, Dumnezeule Atotputernic, nu așa cum trebuie, ci așa cum putem, și împlinim constituția Lui: „Căci, în noaptea în care a fost trădat, a luat pâine” în mâinile Sale sfinte și neîntinate și, privind la Tine, Dumnezeul și Tatăl Său, „a frânt-o și a dat-o ucenicilor Săi, zicând: Aceasta este taina noului legământ: luați din ea și mâncați. Acesta este trupul Meu, care se frânge pentru mulți, spre iertarea păcatelor.” Tot astfel, „a luat paharul”, l-a amestecat cu vin și apă, l-a sfințit și l-a dat lor, zicând „Beți toți din el, căci acesta este sângele Meu care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor; faceți aceasta în amintirea Mea. Căci ori de câte ori veți mânca pâinea aceasta și veți bea paharul acesta, vestiți moartea Mea până ce voi veni Eu.” Având în vedere, așadar, patima, moartea și învierea Sa din morți și întoarcerea în ceruri, precum și viitoarea Sa arătare, în care va veni cu slavă și putere să judece pe cei vii și pe cei morți și să răsplătească fiecăruia după faptele sale, Îți oferim Ție, Împăratul și Dumnezeul nostru, potrivit instituirii Tale, această pâine și acest pahar, mulțumindu-Ți, prin ele, că ne-ai considerat vrednici să stăm înaintea Ta și să ne jertfim Ție; și Te rugăm să privești cu îndurare la aceste daruri care sunt puse aici înaintea Ta, Dumnezeule, care nu ai nevoie de niciuna din jertfele noastre. Acceptă-le Tu, spre cinstea lui Hristos al Tău, și trimite Duhul Tău cel Sfânt peste această jertfă, Martorul suferințelor Domnului Iisus, ca să arate că această pâine este trupul lui Hristos al Tău, iar paharul este sângele Lui, pentru ca cei care se vor împărtăși din ele să fie întăriți pentru evlavie, să obțină iertarea păcatelor lor, să fie izbăviți de diavol și de înșelăciunea lui, să fie umpluți de Duhul Sfânt, să fie făcuți vrednici de Hristosul Tău și să obțină viața veșnică la împăcarea Ta cu ei, Doamne Atotputernicule. De asemenea, ne rugăm Ție, Doamne, pentru sfânta Ta Biserică răspândită de la un capăt la altul al lumii, pe care ai cumpărat-o cu sângele prețios al Hristosului Tău, ca să o păstrezi nezdruncinată și fără tulburare până la sfârșitul lumii; pentru fiecare slujitor care împarte corect cuvântul adevărului. De asemenea, ne rugăm Ție pentru mine, care nu sunt nimic, care Îți ofer, pentru întregul prezbiteriu, pentru diaconi și pentru tot clerul, ca să-i faci înțelepți și să-i înnobilezi cu Duhul Sfânt. De asemenea, ne rugăm Ție, Doamne, „pentru rege și pentru toți cei cu autoritate”, pentru întreaga armată, ca să fie pașnici față de noi, ca astfel, conducând tot timpul vieții noastre în liniște și unanimitate, să Te slăvim pe Tine prin Iisus Cristos, care este speranța noastră. De asemenea, Îți mai oferim Ție pentru toate persoanele sfinte care Ți-au plăcut de la începutul lumii – patriarhi, profeți, drepți, apostoli, martiri, mărturisitori, episcopi, prezbiteri, diaconi, subdiaconi, cititori, cantori, fecioare, văduve și laici, cu toți ale căror nume le cunoști Tu. Îți mai oferim Ție pentru acest popor, ca să-l faci, spre lauda lui Hristos al Tău, „preoție împărătească și neam sfânt”; pentru cei care sunt în feciorie și puritate; pentru văduvele Bisericii; pentru cei care sunt în căsătorie onorabilă și care poartă copii; pentru pruncii poporului Tău, ca să nu îngădui ca vreunul dintre noi să „devină rătăcitor.” De asemenea, Te rugăm în continuare pentru acest oraș și pentru locuitorii lui; pentru cei bolnavi; pentru cei aflați în aspră robie; pentru cei aflați în exil; pentru cei din închisoare; pentru cei care călătoresc pe apă sau pe uscat; că Tu, Cel care ajuți și sprijini pe toți oamenii, să fii sprijinul lor. De asemenea, Te implorăm mai departe pentru cei care ne urăsc și ne prigonesc pentru numele Tău; pentru cei care sunt afară și rătăcesc de la cale; ca să-i convertești la bunătate și să le liniștești mânia. Te rugăm, de asemenea, pentru catehumenii Bisericii și pentru cei care sunt chinuiți de adversar și pentru frații noștri penitenți, ca să-i desăvârșești pe cei dintâi în credință, să-i izbăvești pe cei din urmă de puterea celui rău și să primești pocăința celor din urmă și să le ierți lor și nouă greșelile noastre. Îți mai oferim Ție, de asemenea, pentru vremea bună și pentru fertilitatea rodului, pentru ca astfel, împărtășindu-ne în permanență din bunătățile provenite de la Tine, să Te lăudăm neîncetat pe Tine, „care ai dat hrană tuturor făpturilor.” Te rugăm, de asemenea, pentru cei care sunt absenți din motive întemeiate, ca să ne păstrezi pe toți în evlavie și să ne aduni în împărăția lui Hristos al Tău, Dumnezeul întregii naturi tangibile și raționale, Împăratul nostru, ca să ne păstrezi statornici, fără vină și fără reproș: căci Ție Îți aparține toată slava și închinarea și mulțumirea, cinstea și adorarea, Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Și tot poporul să zică: Amin.
Iar episcopul să spună:
„Pacea lui Dumnezeu fie cu voi toți.”
Și tot poporul să spună:
„Și cu duhul tău.”
Și diaconul să proclame din nou:
XIII. Să ne rugăm în continuare lui Dumnezeu prin Hristosul Său și să-L rugăm pentru darul care este oferit Domnului Dumnezeu, ca bunul Dumnezeu să-l primească, prin mijlocirea lui Hristos, pe altarul Său ceresc, ca o mireasmă plăcută. Să ne rugăm pentru această biserică și acest popor. Să ne rugăm pentru fiecare episcopie, pentru fiecare prezbiteriu, pentru toți diaconii și slujitorii în Hristos, pentru întreaga adunare, ca Domnul să-i păzească și să-i ocrotească pe toți. Să ne rugăm „pentru împărați și pentru cei care au autoritate”, ca să fie pașnici față de noi, „ca astfel să avem și să ducem o viață liniștită și pașnică în toată evlavia și cinstea.” Să ne aducem aminte de sfinții martiri, ca să fim considerați vrednici de a fi părtași la încercarea lor. Să ne rugăm pentru cei depărtați de la credință. Să ne rugăm pentru vreme bună și pentru o dezvoltare completă a roadelor. Să ne rugăm pentru cei care au fost recent luminați, ca să fie întăriți în credință, și toți să se mângâie reciproc unii pe alții. Ridică-ne, Dumnezeule, prin harul Tău. Să ne ridicăm și să ne dedicăm lui Dumnezeu, prin Hristosul Său.
Și să spună episcopul:
O, Dumnezeule preaînalt și al cărui nume este mare, care ești mare în sfat și puternic în fapte, Dumnezeul și Tatăl sfântului Tău Fiu, Iisus, Mântuitorul nostru, privește-ne pe noi și această turmă a Ta, pe care ai ales-o prin El spre slava numelui Tău; și sfințește trupul și sufletul nostru, și dă-ne harul de a fi „purificați de orice murdărie a cărnii și a spiritului” și să putem obține bunătățile puse la dispoziție pentru noi, și nu socoti pe niciunul dintre noi nevrednic; ci fii Tu mângâietorul, ajutorul și ocrotitorul nostru, prin Hristosul Tău cu care slavă, cinste, preamărire, laudă, și mulțumire fie Ție și Sfântului Duh în veci. Amin.
Și după ce toți au spus Amin, să spună diaconul:
Să mergem.
Iar episcopul să grăiască așa către popor:
Lucrurile sfinte pentru cei sfinți.
Iar poporul să răspundă:
Unul singur este sfânt; unul este Domnul, unul este Iisus Hristos, binecuvântat în veci, spre slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin. „Slavă lui Dumnezeu întru cei mai presus de ceruri, iar pe pământ pace, bunăvoință între oameni. Osana Fiului lui David! Binecuvântat să fie Cel ce vine în numele Domnului!”, fiind Domnul Dumnezeu care ni S-a arătat nouă: „Osana în locurile preaînalte!”
După aceea, să se împărtășească episcopul, apoi prezbiterii, diaconii și subdiaconii, cititorii, cantorii și asceții, apoi femeile, diaconițele, fecioarele și văduvele, apoi copiii și apoi tot poporul în ordine, cu respect și cu frică evlavioasă, fără tumult.
Iar episcopul să dea darul, zicând:
Trupul lui Hristos;
iar cel ce primește să zică:
Amin.
Și diaconul să ia paharul; și când îl dă, să spună:
Sângele lui Hristos, paharul vieții;
și cel care bea să spună:
Amin.
Și să se spună psalmul treizeci și trei, în timp ce ceilalți se împărtășesc; și după ce toți, bărbați și femei, s-au împărtășit, diaconii să ducă ceea ce rămâne în sacristie. Iar când cântărețul a terminat, diaconul să spună:
XIV. Acum că am primit prețiosul trup și prețiosul sânge al lui Hristos, să mulțumim Celui care ne-a socotit vrednici să ne împărtășim din aceste sfinte Taine ale Sale; și să-L rugăm ca aceasta să nu fie pentru noi spre osândă, ci spre mântuire, spre folosul sufletului și al trupului, spre păstrarea evlaviei, spre iertarea păcatelor și spre viața lumii viitoare. Să ne ridicăm și, prin harul lui Hristos, să ne închinăm lui Dumnezeu, singurului Dumnezeu cel nenăscut și Hristosului Său.
Iar episcopul să mulțumească:
XV. Doamne Dumnezeule Atotputernic, Tatăl lui Hristos, Fiul Tău cel binecuvântat, care auzi pe cei ce Te cheamă cu dreptate, care cunoști și cererile celor ce tac; Îți mulțumim că ne-ai socotit vrednici să ne împărtășim din Sfintele Tale Taine, pe care ni le-ai dăruit nouă, pentru confirmarea deplină a lucrurilor pe care le-am cunoscut, pentru păstrarea evlaviei, pentru iertarea fărădelegilor noastre; căci numele lui Hristosului Tău este chemat asupra noastră și noi suntem uniți cu Tine. O, Tu, care ne-ai despărțit de comuniunea celor nelegiuiți, unește-ne cu cei care Îți sunt consacrați în sfințenie; confirmă-ne în adevăr, cu ajutorul Sfântului Tău Duh; descoperă-ne lucrurile pe care le ignorăm, dăruiește-ne lucrurile în care suntem deficitari, confirmă-ne în cele pe care le cunoaștem deja, păstrează preoții nevinovați în închinarea Ta; păzește-i pe împărați în pace și pe conducători în dreptate, vremea bună, roadele în fertilitate, lumea în providența atotputernică; liniștește națiunile războinice, convertește pe cei rătăciți, sfințește poporul Tău, păzește-i pe cei ce sunt în feciorie, păstrează-i în credincioșie pe cei ce sunt în căsătorie, întărește-i pe cei ce sunt în puritate, adu pruncii la vârsta deplină, confirmă-i pe cei nou-admiși; instruiește-i pe catehumeni și fă-i vrednici de primire; și adună-ne pe toți în Împărăția Ta cea cerească, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, căruia slavă, cinste și închinare să-Ți fie Ție, prin Duhul Sfânt, în veci. Amin.
Și să spună diaconul:
Închinați-vă lui Dumnezeu prin Hristosul Său, și primiți binecuvântarea.
Iar episcopul să adauge această rugăciune și să spună:
O, Dumnezeule Atotputernic, adevăratul Dumnezeu, incomparabil, care ești pretutindeni și prezent în toate lucrurile, dar nu ești în nimic ca însăși parte din lucruri, care nu ești mărginit de spațiu, nici îmbătrânit de timp; care nu ești curmat de veacuri, nici înșelat de cuvinte; care nu ești supus generațiilor și nu ai nevoie de nici un păzitor; care ești mai presus de orice corupție, liber de orice schimbare și invariabil prin natură; „care locuiești în lumina inaccesibilă”; care ești prin natură invizibil, și totuși ești cunoscut de toate ființele rezonabile care Te caută cu o minte sănătoasă și ești înțeles de cei care Te caută cu o minte binevoitoare; Dumnezeul lui Israel, poporul Tău care vede cu adevărat și care a crezut în Hristos: Fii milostiv cu mine și ascultă-mă, pentru numele Tău, și binecuvântează-i pe cei ce-și pleacă capul către Tine, și îndeplinește-le cererile inimii, care sunt spre binele lor, și nu respinge pe nici unul dintre ei din împărăția Ta; ci sfințește-i, păzește-i, acoperă-i și ajută-i; scapă-i de potrivnic și de orice dușman; păzește-le casele și păzește „venirile și plecările lor.” Căci a Ta este slava, lauda, măreția, închinarea și adorarea, și Fiului Tău Iisus, Hristosul Tău, Domnul, Dumnezeul și Împăratul nostru, și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Și diaconul va spune:
Plecați în pace.