liturghie

De ce rostim crezul?

În fiecare duminică dimineață ne mărturisim credința în comun. Dar de ce rostim Crezul antic în loc să ne scriem propriul nostru crez modern? Este rostirea crezului doar un ritual tradițional lipsit de viață? Este mărturisirea crezului lipsită de valoare pentru că e memorată în loc să fie spontană?

Rolul confesiunilor în viața bisericii

Dihotomiile populare între doctrină și practică sau între relație și religie sunt dihotomii false care nu duc nicaieri. Nu există o relație fără cunoaștere, iar cunoașterea lui Hristos este imposibilă fără doctrină (adică învățătură) pentru că noi avem întotdeauna o cunoaștere mediată prin mijloacele prin care Hristos s-a revelat.

Justificarea și faptele bune

Sunt reformații atât de preocupați de rolul credinței și de semnificația predestinării încât ajung să ducă vieți care nu reflectă sfințenia lui Hristos? Critica clasică adusă de romano-catolici, ortodocși-răsăriteni și socinieni împotriva reformaților este că a crede în justificare doar prin credință (Sola fide) sau în înțelegerea augustiniană-anselmiană-tomistă a predestinării, ar duce la o lipsă de sfințenie.

Cina Domnului într-o biserică reformată

Cina Domnului nu este doar un ritual al amintirii, ci un mijloc al harului, un mijloc prin care Duhul Sfânt lucrează în sufletele noastre creșterea vieții noastre spirituale prin întărirea comuniunii noastre cu Hristos. Prin lucrarea Duhului Sfânt, sufletele noastre sunt înălțate către ceruri, către Hristos care șade, ca Dumnezeu și om înviat, la dreapta Tatălui.