Pentru că am primit mai multe întrebări despre închinarea reformată, am găsit oportun să scriu o serie de articole care să explice pe rând și mai în detaliu toate elementele liturghiei reformate. Liturghia bisericii noastre urmează modelul liturghiilor din secolul 16 din bisericile reformate din Geneva, Heidelberg și Strasbourg, combinând elemente din toate trei. (Pentru o privire de ansamblu asupra liturghiei bisericii noastre puteți să citiți introducerea de aici.)
În articolul de azi doresc să vă explic mai în detaliu primul element al liturghiei și anume chemarea la închinare. Cum începe liturghia reformată? Mai întâi trebuie să vă povestesc ce se întâmplă înainte de început.
Înainte de începerea liturghiei în bisericile reformate are loc o întâlnire a consistoriului, pastorul și prezbiterii se strâng în consistoriu și înalță către Dumnezeu rugăciune pentru biserică și timpul de închinare. După rugăciunea din consistoriu, pastorul și prezbiterii intră în mijlocul congregației, iar pastorul ca slujitor al cuvântului, vorbește și acționează în numele lui Dumnezeu, sub supravegherea prezbiterilor.
Liturghia începe prin chemarea la închinare, un moment care marchează începutul închinării bisericii. De obicei slujitorul vorbește în numele Domnului și spune:
”Dumnezeu ne cheamă la închinare, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duhul, prin cuvintele psalmului care zice …” după care slujitorul citește un fragment din cartea psalmilor în care există o chemare la închinare, de exemplu Ps. 34:1-3, Ps. 100, Ps. 95 sau alt fragment asemănător
Care este rolul și logica acestui element al liturghiei? Chemarea la închinare aduce în prezent și aplică în mod direct asupra congregației chemările la închinare lăsate de Dumnezeu în Scriptură. Acele chemări nu sunt doar un text dintr-o carte care poate fi citit de oricine în timpul săptămânii, ci un slujitor care vorbește și acționează în numele lui Dumnezeu le aplică unei congregații care are datoria să asculte de această chemare și să se închine lui Dumnezeu conform chemării.
Când citești un psalm acasă, tu ca cititor ești în control asupra textului. Când auzi o chemare ce îți este aplicată cu autoritate în numele lui Dumnezeu, tu ca ascultător ești subordonat cuvântului lui Dumnezeu în cadrul bisericii ca popor lui Dumnezeu condus prin mijloacele stabilite de Hristos și rânduite de apostoli. Din perspectiva liturghiei reformate, nu vederea unui text citit de noi, ci auzirea cuvântului rostit cu autoritate din afara noastră, este paradigma închinării biblice. Nu o citire subiectivă, ci un shema obiectiv care vine din afara noastră cu autoritate.
Aici putem vedea diferența între alte forme de închinare (în familie, la un prânz, în cadrul unui grup) și închinarea bisericii. În alte forme de închinare noi putem veni în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, dar închinarea bisericii nu este strângerea unui grup de oameni care încep să se roage, ci este strângerea care începe prin vorbirea lui Dumnezeu care ne cheamă la închinare prin slujitorul cuvântului.
Toți credincioșii sunt preoți în sensul în care pot să vină în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, să se închine înaintea lui Dumnezeu și să apeleze la Dumnezeu în mod direct. Acest lucru se poate întâmpla în închinarea din familie în timpul săptămânii, rugăciunea înaintea unui prânz, sau orice alt context în care un credincios sau un grup de credincioși doresc să se închine sau să apeleze la Dumnezeu.
Dar nu toți credincioșii au responsabilitatea și autoritatea din partea lui Hristos ca să vorbească și să acționeze în numele lui Hristos, pentru a chema, a strânge și a responsabiliza alți creștini în închinarea lor înaintea lui Dumnezeu.
Această responsabilitate și autoritate revine doar celor care sunt instruiți, chemați, hirotonisiți (adică rânduit, gr. cherotoneo, cf. Fapte 14:25, Tit 1:5) ca să fie slujitori ai cuvântului, vorbind și acționând în numele lui Hristos, sub supravegherea unui prezbiteriu (cf. 1 Tim. 4:14, 1 Tim. 5:17, Tit 1:5)
Tocmai de aceea slujba de închinare a bisericii se numește ”serviciul divin” sau ”Dumnezeiasca Liturghie” pentru că spre deosebire de alte forme de închinare în care creștinul se închină din proprie inițiativă, slujba de închinare a bisericii este intervenția lui Dumnezeu în viața creștinilor: Dumnezeu, prin slujitor, cheamă, vorbește, primește, învață, pecteluiește în sacrament.
Slujba se numește ”serviciu divin” sau ”Dumnezeiasca Liturghie” pentru că Dumnezeu ne slujește pe noi creștinii prin aceste mijloace ale harului pe care le-a lăsat să ne fie aplicate de cei care ne conduc conform rânduielii lăsate de apostoli.
Închinarea congregației în slujba de duminică este răspunsul la intervenția lui Dumnezeu, la vorbele și acțiunile întreprinse de slujitori în numele Domnului, conform cuvântului Său.
Chemarea la închinare marchează faptul că Dumnezeu are primul cuvânt în închinarea noastră, El este suveran asupra închinării noastre și își manifestă conducerea prin mijloacele hotărâte de El.