Jean Calvin ne oferă o descriere utilă a acestui adevăr: Biserica vizibilă este mama credincioșilor și nimeni nu poate să aibă asigurarea iertării păcatelor în afara bisericii vizibile.
În continuare vă recomand spre citire un fragment al lui Calvin care se regăsește în Institute 4.1.4.
”Deoarece intenția noastră este acum să discutăm despre biserica vizibilă, trebuie să învățăm chiar și din simplul titlu „mamă” cât de util, ba chiar necesar, este să o cunoaștem.
Căci nu există altă cale de a intra în viață decât dacă această mamă ne zămislește în pântecele ei, ne naște, ne hrănește la sânul ei și, în cele din urmă, dacă ne ține sub îngrijirea și îndrumarea ei până când, lepădând trupul muritor, devenim ca îngerii [Matei 22:30]. Slăbiciunea noastră nu ne permite să fim excluși din școala ei până când nu vom fi elevi toată viața noastră.
Mai mult, departe de sânul ei, nimeni nu poate spera la iertarea păcatelor sau la mântuire, după cum mărturisesc Isaia [Isaia 37:32] și Ioel [Ioel 2:32]. Ezechiel este de acord cu ei când declară că cei pe care Dumnezeu îi respinge din viața cerească nu vor fi înscriși printre poporul lui Dumnezeu [Ezech. 13:9].
Pe de altă parte, se spune că cei care se îndreaptă spre cultivarea adevăratei evlavii își înscriu numele printre cetățenii Ierusalimului [cf. Isa. 56:5; Ps. 87:6]. Din acest motiv, se spune într-un alt psalm: „Adu-Ți aminte de mine, Doamne, cu bunătate față de poporul Tău; vizitează-mă cu mântuire, ca să văd binele celor aleși ai Tăi, ca să mă bucur de bucuria neamului Tău, ca să mă veselesc cu moștenirea Ta” [Ps. 106:4-5 p.; cf. Ps. 105:4, Vg., etc.].
Prin aceste cuvinte, favoarea părintească a lui Dumnezeu și mărturia specială a vieții spirituale sunt limitate la turma Sa, astfel încât este întotdeauna dezastruos să părăsești biserica.”