p.entry-more-link a:before { content: 'Citește' !important; }

biserica reformata

Hristos, eroul care luptă pentru noi

Hristos vine ca eroul nostru pentru ca eram sub condamnarea păcatului datorită primului nostru reprezentant, Adam. Vina păcatului ce aduce moartea a rămas asupra tuturor copiilor lui Adam pentru că toți au fost reprezentați de el în legământul faptelor. Dar Hristos vine ca un al doilea reprezentant al nostru, unul care spre deosebire de Adam, chiar este eroul ce învinge cu succes Diavolul, în loc să se lasă înșelat de ispitele sale.

Biserica creștină și câștigul financiar

Unul dintre cele mai controversate subiecte în țara noastră (și nu numai) este câștigul financiar al bisericilor creștine. Cotidianul Gândul a publicat în ultimele luni o serie de articole intitulate ”Godporația” în care surprinde modurile în care multe instituții bisericești dobândesc câștiguri financiare. Mulți oameni se întreabă de ce este necesar ca statul să finanțeze activitățile religioase. Alți români observă faptul că în ultimele decenii s-au construit mai multe biserici decât spitale. Cum ar trebui să privească un creștin la aceste aspecte?

Rolul confesiunilor în viața bisericii

Dihotomiile populare între doctrină și practică sau între relație și religie sunt dihotomii false care nu duc nicaieri. Nu există o relație fără cunoaștere, iar cunoașterea lui Hristos este imposibilă fără doctrină (adică învățătură) pentru că noi avem întotdeauna o cunoaștere mediată prin mijloacele prin care Hristos s-a revelat.

Justificarea și faptele bune

Sunt reformații atât de preocupați de rolul credinței și de semnificația predestinării încât ajung să ducă vieți care nu reflectă sfințenia lui Hristos? Critica clasică adusă de romano-catolici, ortodocși-răsăriteni și socinieni împotriva reformaților este că a crede în justificare doar prin credință (Sola fide) sau în înțelegerea augustiniană-anselmiană-tomistă a predestinării, ar duce la o lipsă de sfințenie.

Cina Domnului într-o biserică reformată

Cina Domnului nu este doar un ritual al amintirii, ci un mijloc al harului, un mijloc prin care Duhul Sfânt lucrează în sufletele noastre creșterea vieții noastre spirituale prin întărirea comuniunii noastre cu Hristos. Prin lucrarea Duhului Sfânt, sufletele noastre sunt înălțate către ceruri, către Hristos care șade, ca Dumnezeu și om înviat, la dreapta Tatălui.

Credința creștină într-o epocă (post)modernă

Domnul nostru Iisus Hristos nu ne-a promis că dacă vom fi buni creștini atunci cei din jur vor cădea pe spate uimiți de noi, ci că cei care nu cred în El ne vor disprețui la fel cum cei necredincioși l-au disprețuit și pe El acum 2000 de ani (și continuă să îl disprețuiască și azi). Plansul are vremea lui, dar parcă lamentarea creștină nesfârșită în privința ”postmodernismului” nu își are sensul. Ce putem face?