p.entry-more-link a:before { content: 'Citește' !important; }

teologie reformata

Libertatea religioasă și judecata divină

Întreagă epocă a modernității noastre se desfășoară sub stindardul revoluției franceze: ”liberté, égalité, fraternité!” Această libertate pe care o avem în societate se reflectă și în domeniul religios: avem libertate religioasă, fiecare poate să creadă ce vrea și să practice orice credință dorește. Dar cum se împacă această libertate religioasă cu rolul lui Hristos ca rege și judecător al universului?

Născuți în legământ?

Nimeni, niciodată, nicăieri, nu a avut o relație neutră, autonomă sau voluntară cu Dumnezeu. Adam a fost creat în legământ și toți oamenii de după el se nasc în legământ. Omul nu decide dacă sau cum are de-a face cu Dumnezeu. Dumnezeu este cel care stabilește legământul, cadrul în care în mod inevitabil omul are de-a face cu Dumnezeu.

Calviniștii din secolul 6

Nu este nimic ”calvinist” cu privire la doctrina predestinării ce a fost inclusă în mărturisirile de credință reformate din secolul 16. Este pur și simplu perspectiva augustiniană care a existat de-a lungul timpului în biserică, dar care în Evul Mediu târziu a început să fie marginalizată.

5 concepții greșite despre iertarea păcatelor

Toți oamenii sunt păcătoși. Orice om, oricât de bun ar fi, nu poate să nu păcătuiască. Păcatul nu e doar ceea ce faci greșit, ci și ceea ce lași nefăcut - nu doar cu fapta, ci cu vorba și gândul - orice moment în care nu îl iubești pe Dumnezeu cu toată ființa ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Toți oamenii sunt păcătoși. Dacă toți suntem vinovați de păcate și vrednici de condamnare, cum putem fi iertați de vina noastră? În cele ce urmează doresc să sugerez o critică constructivă referitoare la 5 concepții greșite despre iertarea păcatelor:

Ce este mântuirea?

Cam toate preocupările bisericii au de-a face cu ceea ce este numit ”mântuire.” Dar ce este mântuirea? Este un termen pe care îl percepem a fi foarte ”religios.” Pentru că nu îl folosim în alte contexte, termenul de ”mântuire” ajunge să fie destul de obscur. Este mântuirea o experiență mistică a pustnicului? Este mântuirea o putere magică pe care o dobândim prin ritualuri? Este mântuirea rezultatul faptelor noastre bune?