De ce este greșită doctrina hedonismului creștin inventată de John Piper? Am primit recent o întrebare despre acea doctrină. Răspunsul are legătură cu mersul la plajă dar nu pentru motivele pe care vi le imaginați.
În ultima vreme mai mulți pastori neoprotestanți români s-au pronunțat împotriva mersului la plajă din motive de ”puritate sexuală”. Un detaliu care a ajuns uitat de majoritatea neoprotestanților de astăzi este că și o figură neoprotestantă mai ”moderată” precum John Piper a ajuns virală tot în urma unei predici despre mersul la plajă.
Pe data de 20 mai 2000, pastorul neoprotestant John Piper a predicat la o conferință, iar predica aceea l-a propulsat în atenția internațională. Piper a făcut în acea zi mai multe afirmații radicale, printre care și o serie de judecăți despre ce înseamnă o ”viață irosită”.
Unul dintre exemplele pe care le-a dat a fost cel al unui cuplu ajuns la vârsta de pensionare. După cum se întâmplă de multe ori cu pensionarii din Statele Unite, acel cuplu a ales să se mute într-o zonă din țară cu clima mai blândă, lângă o plajă, ca să poată petrece mai mult timp la plajă, să navigheze cu barca și să colecționeze scoici.
Din perspectiva doctrinei lui John Piper o astfel de viață, chiar și a unui creștin, este o viață irosită. Piper chiar insinua că în ziua judecății acei creștini vor fi cu ”mâna goală” când vor trebui să dea socoteală înaintea lui Dumnezeu, neavând altceva decât o colecție de scoici pe care o vor prezenta.
Deși John Piper este un orator elocvent și argumentele au aparența pietății, de fapt perspectiva aceasta este profund eronată și scoate la iveală probleme teologice grave din gândirea lui Piper. Doctrina lui, intitulată ”hedonismul creștin” consideră că satisfacția și afecțiunea creștinului trebuie îndreptată aproape exclusiv înspre Dumnezeu și obiective spirituale - celelalte aspecte ale vieții fiind nejustificate dacă nu au o contribuție utilitară.
Piper sugera că un astfel de cuplu este vinovat înaintea lui Dumnezeu dacă își petrece pensia la plajă, mai degrabă ar trebui să fie misionari într-o țară din lumea a treia. Că altfel viața lor este irosită.
Sunt multe erori grave care ajung să fie încâlcite în această perspectivă și am să încerc să le enumăr pe scurt:
o confuzie despre vocația generală a creștinului și vocații speciale pe care le au doar unii slujitori - când creștinii ”normali” care duc o viață convențională sunt învinovățiți că își trăiesc pensia în țara lor și că nu au mers într-o țară din lumea a treia se ignoră faptul că nici 99% dintre pastori nu au acea chemare de a merge într-o zonă de frontieră a creștinismului
o distorsionare a înțelegerii despre faptele bune din viața creștinului, despre ce sunt și ce rol au - iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui nu este definită de decizii radicale și căi extreme, ci de respectarea poruncilor lui Dumnezeu oriunde ne-am afla; un misionar din Africa nu face mai multe fapte bune decât un creștin care este brutar sau vânzător sau pensionar în America (sau în orice altă țară); iar faptele bune nu le facem ca să ne lăudăm cu ele în ziua judecății și nu avem nevoie de ele ca să dobândim ceva în schimb.
plăcerea și satisfacția nespirituală pe care o simțim în creație naturală este în sine ceva bun, ceva creat de Dumnezeu și perfect legitim pentru creștin, în limitele legii lui Dumnezeu; atunci când primim aceste daruri cu recunoștință față de Dumnezeu, este perfect legitim să ne găsim satisfacția în ele; chiar și după înviere în viața glorificată vom avea satisfacție în noua creație materială
”Hedonismul creștin” al lui John Piper este greșit pentru că are o concepție dezechilibrată și dematerializată despre satisfacția pentru care Dumnezeu ne-a creat. Atât texte din Vechiul cât și din Noul Testament ne prezintă creația glorificată în termeni materiali în care satisfacția așa cum o concepem din prima creație nu este înlăturată ci înălțată.
Iisus după înviere face un grătar și mănâncă împreună cu ucenicii. Chiar înainte, la cina cea de taină, a promis că va bea din nou vin împreună cu ei la venirea împărăției Sale.
În Isaia 25, creația glorificată este prezentată prin invitația: „Domnul oștirilor pregătește tuturor popoarelor, pe muntele acesta, un ospăț de bucate alese, un ospăț de vinuri vechi, de bucate pline de măduvă, de vinuri limpezite.” Nu doar acum mâncăm și bem spre slava lui Dumnezeu (1 Cor. 10:31) ci și după înviere ne vom găsi satisfacția în creația regenerată.
Faptul că un cuplu pensionat alege să își petreacă ultimii ani pe acest pământ înainte de moarte și înviere undeva la plajă, în odihnă, relaxare și activități plăcute - nu este un act de mai puțină credincioșie ci este o odihnă care anticipează odihna și satisfacția veșnică din noua creație.
Singura condiție este ca, prin credință, să primește aceste daruri naturale cu recunoștință față de Dumnezeu și să îți exprimi acea recunoștință prin închinare.
Hedonismul creștin este o doctrină legalistă care adaugă la legea lui Dumnezeu și subminează evanghelia. Ajunge să învinovățească în mod ilegitim conștiințele creștinilor și pune pe umerii lor poveri născocite din inventivitatea omului religios.
Vă sfătuiesc să vă feriți de orice predicator a cărui teologie este organizată în jurul unei idei și nu în jurul Evangheliei morții, învierii și revenirii lui Hristos.