Deși ne-am obișnuit să trăim pe un continent fără un conflict militar major, aceasta nu este experiența comună a umanității. Timp de 77 de ani au fost doar conflicte militare sporadice și în zone foarte restrânse și mai puțin importante. Dacă vom examina istoria Europei, ne va fi imposibil să găsim o perioadă așa de lungă fără un conflict militar major în ultimele două milenii.
De ce am avut 77 de ani de pace? Nu pentru că noi europenii am devenit mai buni ci pentru că spaima distrugerii din ultimul război mondial a temperat manifestarea răutății și violenței europenilor. Dar pentru că noi, generațiile de acum nu am experimentat pe pielea noastră durerile războiului, am devenit mai susceptibili la ispitele care au adus conflictele militare ale trecutului.
În locul tendințelor de unificare pornite la mijlocul secolului 20, opinia publică a început să îmbrățișeze tot mai mult un discurs al urei naționaliste, al mândriei etnocentrice și al idolatriei culturale. Cu altă ocazie am discutat despre faptul că naționalismul este incompatibil cu credința creștină. De asemenea am prezentat orbirea spirituală care ne face să ne urâm vecinii datorită unor dispute istorice.
Anul 2022 inaugurează o nouă epocă în Europa. Nu trebuie deloc să ne mire noul conflict militar, este consecința păcatului omenesc și a naționalismului extremist pe care îl vedem propovăduit și acceptat de tot mai multă lume.
Deși războiul nu ne miră, totuși ne întristează. Ne întristează să vedem oameni creați după chipul lui Dumnezeu care sunt ruinați de mândrie, egoism și violență. Ne întristează să vedem rănire și ucidere, soții văduvite și copii orfani. Ne întristează perspectiva consecințelor economice pentru vecinii noștri dar și pentru întregul continent.
Deși astfel de circumstanțe ne aduc întristare, în același timp sunt ocazia potrivită ca să ne punem încrederea și speranța în Iisus Hristos, regele nostru înviat din morți, care se va întoarce să pună capăt istoriei omenirii căzute, să înlăture tot răul și pe toți necredincioșii de pe Pământ. Revenirea lui Hristos va aduce pe deplin împărăția Sa, un Pământ regenerat, o viață veșnică, un popor universal și sfânt unit pentru totdeauna sub conducerea directă a lui Dumnezeu.
Până atunci trăim ca străini în țările în care ne-am născut. În providența Sa, Dumnezeu ne păzește în mijlocul acestor suferințe astfel încât, chiar dacă ochii ne-ar fi plini de lacrimi, inima noastră nu va fi fără speranță. Cunoscând grija providențială și în dragostea părintească pe care Dumnezeu o are față de cei care sunt credincioși, putem ”să fim răbdători în dificultăți, mulțumitori în prosperitate și să avem încredere în Dumnezeul și Tatăl nostru credincios pentru lucrurile viitoare, înțelegând că nici o creatură nu ne va separa de dragostea Sa.” (Catehismul de la Heidelberg 28)
Ne rugăm ca această cunoaștere a Evangheliei să îi mângâie pe credincioșii care pentru o vreme se află zonele de război din Ucraina.