p.entry-more-link a:before { content: 'Citește' !important; }

Biblia

Libertatea religioasă și judecata divină

Întreagă epocă a modernității noastre se desfășoară sub stindardul revoluției franceze: ”liberté, égalité, fraternité!” Această libertate pe care o avem în societate se reflectă și în domeniul religios: avem libertate religioasă, fiecare poate să creadă ce vrea și să practice orice credință dorește. Dar cum se împacă această libertate religioasă cu rolul lui Hristos ca rege și judecător al universului?

Eroarea moralismului

Cum trebuie să citim și să interpretăm Biblia? Una din abordările (eronate) ale Bibliei este ”moralismul” adică interpretarea narațiunilor biblice ca exemple pentru credincioși. Astfel, când dai peste un text cum ar fi David și Goliat presupui că a fost lăsat în Scriptură pentru ca să ne servească nouă drept exemplu, ca și noi să fim curajoși ca David. Sună logic, nu?

5 concepții greșite despre iertarea păcatelor

Toți oamenii sunt păcătoși. Orice om, oricât de bun ar fi, nu poate să nu păcătuiască. Păcatul nu e doar ceea ce faci greșit, ci și ceea ce lași nefăcut - nu doar cu fapta, ci cu vorba și gândul - orice moment în care nu îl iubești pe Dumnezeu cu toată ființa ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Toți oamenii sunt păcătoși. Dacă toți suntem vinovați de păcate și vrednici de condamnare, cum putem fi iertați de vina noastră? În cele ce urmează doresc să sugerez o critică constructivă referitoare la 5 concepții greșite despre iertarea păcatelor:

Hristos, eroul care luptă pentru noi

Hristos vine ca eroul nostru pentru ca eram sub condamnarea păcatului datorită primului nostru reprezentant, Adam. Vina păcatului ce aduce moartea a rămas asupra tuturor copiilor lui Adam pentru că toți au fost reprezentați de el în legământul faptelor. Dar Hristos vine ca un al doilea reprezentant al nostru, unul care spre deosebire de Adam, chiar este eroul ce învinge cu succes Diavolul, în loc să se lasă înșelat de ispitele sale.

Rolul confesiunilor în viața bisericii

Dihotomiile populare între doctrină și practică sau între relație și religie sunt dihotomii false care nu duc nicaieri. Nu există o relație fără cunoaștere, iar cunoașterea lui Hristos este imposibilă fără doctrină (adică învățătură) pentru că noi avem întotdeauna o cunoaștere mediată prin mijloacele prin care Hristos s-a revelat.