Un autor spunea că istoria nu se repetă dar rimează. Alt autor, de data aceasta biblic, inspirat de Duhul Sfânt, spunea că ”ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare” (Ecl. 1:9). Oricât de special și unic s-ar considera omul modern, nu este cu nimic substanțial diferită față de omul de altă dată. Orice face omul astăzi este doar o variație, poate sub formă diferită, a ceea ce fost făcut și până acum.
Tocmai de aceea, privind la experiența familiei lui Dumnezeu, la istoria bisericii creștine din ultimii 2000 de ani (1990 ca să fim mai exacți) și examinând simptomele secolului nostru, putem să deslușim ce ne așteaptă în acest veac. Pruncii care se nasc acum vor avea griji și pentru secolul 22, dar noi cei care suntem la vârsta maturității ne putem limita la grijile pentru secolul 21, deoarece pe celălalt oricum nu îl vom mai prinde.
Ce se va întâmpla în secolul 21? Dacă înțelegi viitorul prin prisma trecutului, nimic nu te va lua prin surprindere.
Invazia barbară a păgânismului câștigă teren
Revoluția filozofiei moderne a deschis porțile pentru invazia păgânismului barbar. Idolatria închinării la sine și la simțuri, viața trăită exclusiv pentru obiectivele carnale ale omului, răsturnarea ordinii naturale din creație - toate acestea sunt adoptate ca virtuți de societatea de azi.
Femeia criminală care își omoară copilul în pântece, bărbatul curvar care are o relație sexuală fără căsătorie, bolnavul psihic căruia i se spune să își mutileze corpul în loc să își trateze mintea, omul care spune că totul a apărut din nimic și de la sine printr-o energie din ”mama natură” - toate acestea sunt formele moderne ale păgânismului antic.
Mintea și inima oamenilor din jur este cucerită de o gândire și o trăire care nu este doar contrară credinței creștine ci este contrară și legii naturale. Cei care îmbrățișează acest păgânism sunt nu doar dușmani ai lui Dumnezeu ci și dușmani ai naturii create de Dumnezeu.
Viața păgână produce o dramă catastrofală
Tocmai pentru că acest păgânism modern este o luptă nu doar împotriva stăpânirii lui Dumnezeu ci și împotriva realității naturale, există consecințe de care omul nu poate scăpa. Femeia care dorea să aibă copiii dar s-a lăsat amăgită de promisiunile vieții de carieră, ajunge singură și deprimată la bătrânețe, ținută în viață doar de antidepresive. Bărbatul curvar nu își îngrijește o familie ci își urmărește dorințele egoiste dar acestea îl vor lăsa ruinat și neîmplinit. Bolnavul care își mutilează corpul ajunge să își dea seama că nici această modificare nu i-a adus pacea ci mai degrabă i-a sporit problemele psihice și biologice.
Milioane de femei peste 45 de ani ajung singure și în depresie. Milioane de bărbați au viața o ruină. Milioane de copii ajung să aibă mintea sau corpul mutilate de sexualitatea păgână a vremii noastre. Dezastrul care începe să se vadă în jur este doar începutul. Încă suntem în urmă, nu am ajuns la haosul sexualității greco-romane din secolul 1 și nu este exclus ca haosul produs în secolul 21 să îl ajungă și chiar să îl întreacă pe acela.
Apostazia creștinilor golește bisericile
Atracția, presiunea, sau chiar coerciția exterioară din societatea păgână va continua să golească bisericile. Creștinii ipocriți (falși) nu vor mai avea un interes să pretindă că sunt creștini. Dar chiar și creștinii care au avut în trecut o transformare spirituală pot ajunge să fie apostați pentru o perioadă a vieții lor.
Când toți din jurul tău merg duminica la mall sau la plimbare în parc, când toți din jurul tău au relații sexuale fără căsătorie, când toți din jurul tău acceptă uciderea copiilor ca fiind ceva normal, când toți în jurul tău plasează credința religioasă într-o sferă individuală a preferințelor personale - atunci atât creștinii falși cât și cei slabi ajung în apostazie, adică în căderea, abaterea și abandonarea credinței și vieții creștine.
Această apostazie este evidentă în toate ramurile bisericii creștine dar ce vedem acum este doar începutul. Pe de o parte golirea bisericilor este necesară pentru că multe biserici erau umplute cu un procent mare de creștini falși, oameni care pretindeau că sunt creștini doar pentru că aceea era norma culturală a trecutului. Pe de altă parte aceste valuri de apostazie vor duce la rănirea spirituală și ruinarea vieții pentru mulți creștini slabi care vor cădea pentru o parte a vieții lor de la credința și trăirea creștină.
Biserica rămâne un loc de refugiu
Dar cei care s-au întărit în credință prin cuvânt și sacrament, adică cei care au ajuns la maturitate spirituală, vor persevera. Viața spirituală îmbelșugată a celor credincioși nu este deloc știrbită nici de haosul și nici de eventuala persecuție din exterior. Dimpotrivă, în aceste momente de haos produs de barbaritatea păgânismului modern, credința și viața creștină strălucește și mai mult, fiind o oază de pace și normalitate într-o lume stricată.
Biserica adevărată, cea care are o predicare curată a Evangheliei, cea care are o administrare curată a sacramentelor, cea care aplică disciplina creștină pentru instruirea și păzirea credincioșilor - aceasta este biserica ce va continua să înflorească în secolul 21. Biserica falsă, motivată de obiective culturale sau politice, va ajunge o ruină, o amintire a trecutului.
Strânsă în fiecare duminică pentru închinare în Ziua Domnului, primind lumina adevărului prin predicarea cuvântului lui Dumnezeu și unirea spirituală cu Hristos cel înviat prin sacrament, familia lui Dumnezeu continuă să fie întărită și este pregătită pentru a rezista credincioasă în fața tuturor provocărilor.
Biserica adevărată, în forma ei actuală pe Pământ, este un loc de refugiu temporar, o strângere a familiei lui Dumnezeu care se află într-o călătorie, prin timp și spațiu, având ca destinație ziua învierii și pământul regenerat.
Invazia barbară a păgânismului modern nu ne-a luat nimic din ceea ce Hristos a dobândit pentru noi, nu ne-a limitat nici harul mântuitor și nici moștenirea veșnică. În acest secol sau într-un secol viitor, Hristos se va întoarce, judecând și aruncând toți necredincioșii în iad, aducând învierea credincioșilor, înnoirea pământului și viața veșnică. Până în acea zi, Hristos ne protejează și se îngrijește de noi prin mijloacele harului în cadrul bisericii.
Falimentul formei actuale a păgânismului modern
Deoarece păgânismul actual al închinării la sine și la simțuri este nu doar o răzvrătire față de Dumnezeu ci și o luptă violentă cu ordinea naturală, ne putem aștepta la un faliment dezastruos pe care îl va avea cândva în viitor.
Dar înainte ca falimentul să se producă și să fie evident, mai întâi dezastrul consecințelor negative trebuie să afecteze multe milioane de oameni. Noi ne-am dori ca oamenii din jurul nostru să nu treacă prin acea suferință a ruinării, dar realitatea este că cel mai probabil suferința dezastruoasă este inevitabilă.
Vedem adolescenți confuzi care își mutilează corpul și apoi la vărsta maturității își dau seama că au făcut o greșeală, dar nu mai este cale de întoarcere. Probabil este necesar ca mai multe milioane de copii să ajungă mutilați înainte ca falimentul revoluției sexuale curente să fie evident.
Speranța în oprirea formei violente de păgânism modern care devine norma astăzi nu constă în vreo mișcare religioasă ci în oameni, chiar și necredincioși, care constată pe baza revelației naturală, că ideologia revoluției sexuale din vremea noastră este profund dăunătoare.
Deja observăm că există astfel de oameni, chiar atei, agnostici sau alți necreștini, care nu pe baza vreunui motiv religios, ci pe baza legii naturale încep să vadă unele din erorile revoluției sexuale. Va exista o renaștere a legii naturale care să pună capăt păgânismului contemporan? Foarte probabil, dar nu înainte ca multe milioane de oameni să ajungă ruinați și mutilați de revoluția sexuală.
Ce avem de făcut noi azi?
În articolele care urmează voi discuta despre:
Cum dobândim maturitatea spirituală prin care să ne păzim de apostazie?
Cum trebuie să ne creștem copiii într-o societate păgână?
Cum să nu ne legăm inima de societatea prezentă?