Intențiile bune pot avea consecințe dezastruoase. Efectul negativ al intențiilor bune, aplicate fără înțelepciune și cu lipsă de echilibru, este amplificat atunci când este vorba de cele mai importante lucruri din viața omului. Părinții pot fi exagerat de îngăduitori cu copiii lor, cu intenția de a le oferi o copilărie liniștită, dar de fapt să crească niște oameni nedisciplinați, leneși și antisociali. Acest pericol îi vizează și pe creștini, mai ales în relație cu necredincioșii. Scriptura ne cheamă să avem compasiune pentru necreștini, să fim răbdători și iubitori, iar modul prin care trebuie să facem acest lucru este să le prezentăm nevoia de mântuire, să le oferim mesajul Evangheliei. Însă, această intenție poate fi aplicată în mod contrar învățăturii biblice, consecința fiind, profanarea lui Dumnezeu și a Cuvântului Său.
Domnul Iisus, în Predica de pe Munte (Mat. 5:1-7:29; Luca 6:20-49) ne avertizează și ne interzice să oferim lucrurile sfinte, adică Evanghelia, celor care o disprețuiesc.
„Să nu dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și să se întoarcă să vă rupă.” (Mat. 7:6).
Evanghelia este cel mai de preț lucru, de aceea suntem chemați să o păstrăm cu onoare, ferindu-ne de cei care nu o respectă. Așadar, în cele ce urmează vom prezenta modul în care îi putem identifica pe oamenii de care trebuie să ne ferim și care ar trebui să fie atitudinea noastră față de ei.
Identificarea corectă a oamenilor care disprețuiesc Evanghelia
Iisus face referire la această categorie de oameni prin două metafore – câini și porci – atunci când ne avertizează. În Biblie, câinii sunt descriși în mod repetat prin prisma alimentației lor dezgustătoare și inadecvate. Ei devorează ceea ce rămâne după oameni și în mod obișnuit mâncarea aceasta este puțină și de proastă calitate (Mat. 7,6; 15:26, 27; Mc. 7:27, 28). De aceea câinii nu sunt niciodată satisfăcuți și sunt în permanență în căutare de hrană. Întrucât ceea ce reușesc să scotocească este insuficient, ei ajung să consume ceea ce este respingător (Prov. 26:11; 2Pet 2:22) sau ceea ce nu este potrivit pentru consumul uman (Ex 22:31). De asemenea, în Biblie, câinii sunt deseori asociați cu porcii. Apostolul Petru scrie:
„Câinele s-a întors la cele vărsate” și „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăși în mocirlă.” (2 Pet. 2:22; vezi și Prov. 26:11).
Ambele animale sunt necurate și au un comportament respingător, care îi îngrozește pe oameni.
Viața de câine este una mizerabilă, într-o continuă foame fără o satisfacere reală, ceea ce duce la urlete și violență. În acest sens, Pavel folosește imaginea câinilor atunci când îi avertizează pe filipeni împotriva iudaizatorilor care încearcă să le răpească calitatea de membru deplin al poporului lui Dumnezeu: „Feriți-vă de câini!” (Fil. 3:2). Însă, nu toți necredincioșii sunt la fel. Există necredincioși care își simt povara păcatelor, încep să își dea seama de răutatea lor și încep să fie deschiși la a înțelege adevărul și la a caută ajutor. Față de aceștia Iisus are întotdeauna milă și deschidere, oricât de putrezită ar fi viața lor, oricât de groaznic și de vizibil ar fi păcatul lor. De aceea în anturajul lui Iisus sunt mulți hoți și prostituate care își dau seama de păcatul lor și Iisus le schimbă viața.
Dar există și necredincioși care perseverează cu încăpățânare și ostilitate în păcatul lor, care nu sunt deschiși să înțeleagă adevărul și să își schimbe viața. Această categorie de oameni s-ar putea să fie religioși, să vină la biserică să se închine și să se roage – după cum și fariseii erau religioși, dar de fapt sunt dușmanii lui Dumnezeu și ai Bisericii Sale. Așadar, oamenii care reacționează cu repulsie și violență la mesajul Evangheliei, care par să nu fie niciodată satisfăcuți, indiferent de câte răspunsuri primesc la întrebări, se încadrează în această categorie.
Adoptarea unei atitudini corespunzătoare
După ce sunt identificați oamenii la care se face referire în acest pasaj, trebuie să învățăm cum să îi abordăm. În acest pasaj, Domnul Iisus dă o poruncă în care interzice comunicarea mesajului Evangheliei, celor care nesocotesc valoarea sa și se comportă cu violență față de cei care îl transmit. Folosind imaginea unor obiecte prețioase – lucrurile sfinte și mărgăritarele – ne este prezentată importanța și valoarea elementului pe care îl simbolizează, adică Evanghelia. În timpul lucrării Sale pe pământ, deseori Domnul Iisus refuză să răspundă la întrebările unor oameni și în multe contexte vorbește în pilde, pentru a limita comunicarea adevărului despre Împărăția lui Dumnezeu (Mat. 11:25-30; 21:23-27; Marcu 4:33-32; Ioan 10:6).
Interdicția pe care o vedem în Matei 7:6 ne învață să distingem între aceste două categorii de necredincioși și să ne ferim, să limităm comunicarea lucrurilor sfinte și de preț cu cei care corespund categoriei câinilor și porcilor. Motivul pentru care trebuie să urmăm această avertizare și interdicție a lui Iisus nu este doar pentru protecția noastră, ca să ne ferim de pericol, ci este și pentru menținerea onoarei a ceea ce este sfânt. Trebuie să ne ferim de la a fi înșelați și atacați de interlocutorii lipsiți de onestitate și respect. Dar trebuie să fim conștienți și de faptul că suntem creștini, adică reprezentăm numele lui Hristos și nu trebuie să tolerăm acea vorbire care aduce dezonoare lui Hristos și Cuvântului Sau.