Ne place să ne imaginăm că suntem persoane independente, dar de fapt autonomia noastră este destul de limitată. Suntem constrânși de obligații în care nu am intrat în mod voluntar. Un exemplu de astfel de obligație este datoria noastră față de țara în care ne naștem.
Când te-ai născut în România deja ești în legământ cu țara, ești obligat să îi respecți legile. Nu poți să trăiești în această țară, dar să nu te oprești când îți face semn polițistul, sau să nu te supui taxelor și impozitelor. Dacă faci așa ceva, vei intra sub sancțiunile legământului.
Și chiar dacă pleci din România și fugi în Costa Rica sau în Madagascar, asta nu înseamnă că ai scăpat de legământul pe care l-ai încălcat. Ești în dușmănie cu România și când te prind autoritățile, îți vor aplica sancțiunile.
Vedem acest lucru în cazul unui fugar celebru: Radu Mazăre. Domnul Mazăre a reușit să scape o vreme de pedeapsa la care a fost condamnat dar până la urmă autoritățile statului au reușit să îl aducă înapoi în țară unde își va executa pedeapsa.
Mulți dintre noi suntem obișnuiți să arătăm cu degetul astfel de personaje și să ne bucurăm când sunt condamnate, prinse și pedepsite. Este drept ca justiția să fie aplicată celor care încalcă legea. Dar oare ce se întâmplă când și noi încălcăm legea?
S-ar putea să te ferești să încalci legea statului de teamă să nu pățești ce a pățit și domnul Mazăre. Dar ce se întâmplă când îți dai seama că ai încălcat legea lui Dumnezeu? După cum Radu Mazăre a crezut că poate să se ascundă în Madagascar și să evite pedeapsa statului, la fel mulți dintre noi au impresia că se pot ascunde de Dumnezeu și să persevereze în păcat.
Dar, dacă Radu Mazăre, un om cu multe resurse, nu a reușit să se ascundă de un guvern semi-competent, cum te vei putea ascunde tu de Dumnezeu? De multe ori ne ascundem păcatul, ni-l scuzăm cu tot felul de pretexte, îl raționalizăm ca să ne convingem pe noi înșine și să ne liniștim conștiința.
Dar dacă perseverezi în păcat rămâi sub condamnarea lui Dumnezeu. Doar pentru că fugi de Dumnezeu nu înseamnă că ai scăpat. Întocmai fuga și scuzele îți dovedesc vinovăția înaintea lui Dumnezeu. Te poți liniști pe moment amăgindu-te că nu se va întâmpla nimic. Dar pentru cine perseverează în păcat și răzvrătire față de Dumnezeu, judecata finală nu este un mister ci o certitudine:
cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua (Apocalipsa 21:8)
Pe domnul Mazăre îl așteaptă 9 ani de închisoare, dar pe orice păcătos ce perseverează în păcat îl așteaptă o pedeapsă veșnică. S-ar putea să nu ajungi niciodată în închisoare în această viață, dar dacă perseverezi în neascultare față de legea lui Dumnezeu, după moarte vei învia pentru o pedeapsă veșnică. Nici moartea nu îl scapă pe păcătos de justiția lui Dumnezeu.
O veste mai proastă ca asta nu se poate. Dar Dumnezeu nu ne oferă doar vestea rea a condamnării ci și o veste bună pe care o primim prin credință. Iisus Hristos a murit pe cruce pentru păcat, a suferit pedeapsa în locul nostru, astfel încât prin credință să fim iertați.
Dacă crezi în Hristos, nu mai primești ce meriți, nu ți se mai face după faptele tale, ci în Hristos ai iertarea păcatelor și viața veșnică. Dar cum poți să știi dacă jertfa lui Hristos te-a scăpat și pe tine de această condamnare?
Știi că Dumnezeu te-a mântuit în Hristos dacă ai credință în Hristos (cf. Rom 3:21-24; Gal 3:9-14; Ef 2:1-10). Dar cum poți să știi că ai credința mântuitoare? Credința se vede prin mărturisirea lui Hristos (Rom 10:9-10) și prin faptul că ne străduim să abandonăm păcatele din viața noastră și să trăim tot mai mult după voia lui Dumnezeu (cf. Rom 7:22-25; Filip 3:12-16; Iac 2:10-11)