Superstiția bizantină și noul coronavirus

Atenție!

Superstiția dăunează grav sănătății!

Nu există lingurițe magice care să fie imune la coronavirus!

Despre diferența dintre superstiție și credință am mai scris și în altă postare. Subiectul merită reluat deoarece superstiția poate avea consecințe tragice. Azi, 15 martie 2020, în multe biserici răsăritene care îmbrățișează superstițiile bizantine, a fost oferită euharistia prin intermediul linguriței. Chiar în înregistrarea video de la Catedrala Patriarhală din București se poate observa cum zeci de credincioși sunt împărtășiți cu o singură linguriță magică.

Evident, dacă se merită să stai la coadă la moaște pentru că oasele creștinilor morți îi vindecă pe oameni de boli și le dau succes în carieră, atunci și această linguriță magică este imună la coronavirus. În vreme ce unele biserici caută măsuri de prevenire a răspândirii virusului (prin măsuri de igienizare sau prin mutarea slujbelor online), superstiția îi face pe alți oameni să își găsească încrederea în speculații magice.

Practica împărtășirii prin linguriță este o invenție medievală, nicidecum o tradiție apostolică. Este o practică ce poate fi schimbată în funcție de împrejurări. Se pot folosi lingurițe de unică folosință. Să pot folosi pahare de unică folosință. Când clerul rămâne blocat cu o formă liturgică periculoasă în ciuda pandemiei de coronavirus, superstiția a ajuns la cote alarmante.

Dumnezeu ne-a dat minte ca să gândim, dar omul superstițios refuză. Revelația lui Dumnezeu prin cuvintele lui Hristos ne instituie practica euharistiei. Dar suntem chemați să înțelegem și să practicăm acest sacrament în mod rațional, analizând și aplicând adevărul lui Dumnezeu la situația noastră. Aceleași cuvinte sfinte care ne poruncesc împărtășania, ne mai poruncesc și să nu ucidem. Mulți dintre cei ce au stat azi la coadă la linguriță sunt înaintați în vârstă și au probleme de sănătate. Dacă se infectează riscă să sufere mult sau chiar să moară.

Ce contează? Este mai importantă superstiția. În procesiunea aurită și învăluită de mister artificial, efectele speciale ale pompei bizantine s-ar putea să ia ochii unora, dar nu deservesc adevărata cauză a Evangheliei deoarece îi dezgustă, pe drept, pe alții. Nu filosofia necreștină, ci aceste efecte speciale ale tehnicilor artistice medievale vor pecetlui secularizarea societății. Omul dezgustat de nechibzuință va ajunge să fie privat de Evanghelie.

În același timp, clerul infatuat în bula superstiției trăiește într-un univers paralel și nu realizează tragedia decreștinării. Încreștinarea nu se face prin linguriță ci prin cuvântul adevărului. Credința nu vine prin pompa bizantină, ci după cum spune apostolul Pavel, ”credința prin auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos.” (Rom. 10:17)

Doamne ai milă!