p.entry-more-link a:before { content: 'Citește' !important; }

Hristos, eroul care luptă pentru noi

Toți suntem fascinați de eroi. Fie că este vorba de un erou decorat pentru curajul de pe câmpul de luptă, sau cineva care contribuie în mod special la o cauză socială în orașul nostru - eroii sunt acele persoane care fac ceva excepțional pentru binele nostru al tuturor. Îi aplaudăm și îi onorăm pentru ceea ce au făcut pentru noi.

Dar de ce avem nevoie de eroi? De ce avem nevoie de soldați curajoși care să lupte cu excelență în armata noastră? De ce avem nevoie de lideri care sunt gata să se sacrifice pentru binele națiunii? Pentru că de multe ori suntem neajutorați într-un pericol iminent. Istoria țării noastre ne învață faptul că mai tot impul am fost amenințați de alte popoare, iar eroii pe care îi onorăm sunt acei lideri care au fost dedicați binelui poporului pe termen lung și nu au fost interesați așa de mult de comfortul lor pe termen scurt.

În istoria Bibliei, există o scenă în Vechiul Testament care descrie o astfel de situație periculoasă, când poporul Israel era amenințat de o altă națiune. În 1 Samuel 17 avem relatată confruntarea dintre Filiseni și Evrei la întâlnirea celor două armate. Iar atunci când se întâlneau două armate în antichitate, de multe ori nu se lupta fiecare soldat, ci fiecare armată își alegea un reprezentant ca să lupte în numele armatei și a poporului.

Aceasta este scena conflictului dintre David și Goliat. Filistenii îl aleg pe Goliat ca reprezentant. Goliat este descris ca fiind o persoană foarte atletică, având o înălțime de peste 2m. În ziua de azi cineva foarte înalt poate avea o carieră de succes ca jucător de baschet, dar în acele vremuri, o persoană foarte înaltă avea o carieră de succes ca soldat.

Goliat era un luptător de temut și nimeni din armata Israelului nu îndrăznește să se propună ca reprezentant ce să meargă să lupte împotriva lui Goliat. Miza era foarte mare: dacă pierdeai împotriva lui Goliat, poporul tău suporta consecințele ca și cum toți au luptat și au pierdut. Dacă ai fi câștigat împotriva lui Goliat, atunci toți din popor s-ar fi bucurat de victorie ca și cum ei ar fi luptăt cu succes.

David, un tânăr din Israel care nu era un soldat de carieră, își asumă responsabilitatea de a lupta împotriva lui Goliat. Contrar interpretărilor foarte populare din vremea noastră, sensul acestui text nu este ca să ni-l prezinte pe David ca exemplu de urmat în vitejie. Nu, mesajul textului, interpretat în contextul istoriei mântuirii, ne arată cum Dumnezeu trimite pe cineva ca să lupte în locul nostru.

Noi nu îi corespundem lui David, ci oamenilor din popor care aveau nevoie de salvare. Ei erau amenințați de armata filisenilor, noi suntem amenințați de moartea veșnică pe care o merităm datorită păcatelor noastre. Lupta dintre David și Goliat este un simbol al luptei dintre Iisus Hristos și Diavolul: Hristos a venit să lupte pentru noi, în locul nostru, pentru a ne scăpa de consecințele păcatului la care ne-a instigat cel rău.

În Evrei 2 Iisus Hristos este numit ἀρχηγός, eroul care luptă ca reprezentant al nostru: lupta sa este ”pentru noi” sau ”în locul nostru.” El ”a gustat moartea pentru toți” făcând lucrul acesta ”pentru ca să îi izbăvească pe toți.” Acesta este principiul reprezentării pe care îl observăm și în lupta dintre David și Goliat. Atunci când David câștigă, toți cei din poporul său primesc beneficiile victoriei sale deși doar David a luptat. Atunci când Goliat a pierdut, toți filistenii au parte de consecințele eșecului său deși numai Goliat a pierdut.

Hristos vine ca erou al nostru pentru ca eram sub condamnarea păcatului datorită primului nostru reprezentant, Adam. Vina păcatului ce aduce moartea a rămas asupra tuturor copiilor lui Adam pentru că toți au fost reprezentați de el în legământul faptelor. Dar Hristos vine ca un al doilea reprezentant al nostru, unul care spre deosebire de Adam, chiar este eroul ce învinge cu succes Diavolul, în loc să se lasă înșelat de ispitele sale.

Toti oameni sunt reprezentați în Adam, așa că toți ne naștem cu vina păcatului lui Adam. Dar cei ce prin credință sunt uniți cu Hristos, toți cei ce fac parte din poporul lui spiritual, ies de sub reprezentarea lui Adam și se bucură de toate binecuvântările victoriei lui Hristos.

Asta ne ajută să înțelegem corect mântuirea, salvarea noastră spirituală. Nu suntem mântuiți prin ceea ce facem noi, ci prin ceea ce a făcut reprezentantul nostru, Hristos. Scopul vieții creștine nu este dobândirea mântuirii - asta a făcut Hristos pe cruce! Dimpotrivă, scopul vieții creștine este împărtășirea cu ceea ce Hristos ne-a asigurat prin nașterea, viața, moartea și învierea sa pentru noi.

Acesta este adevărul pe care îl mărturisim în fiecare duminică dimineața în liturghie când rostim crezul creștin ce spune ”a fost răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont.” Nu noi suntem eroii mântuirii noastre. Nu noi suntem echivalentul lui David. Nu, noi suntem, așa cum spune Domnul Iisus Hristos în evanghelie, doar niște oi rătăcite, turma pășunii lui. Suntem acele oi neajutorate care avem nevoie de Păstorul cel Bun care își dă viața pentru oile sale.

Înțelegând aceste adevăruri, putem și noi să ne ducem luptele zilnice, nu pentru mântuirea noastră, ci datorită mântuirii și victoriei pe care o avem deja în Hristos.