teologie reformata

Eroarea moralismului

Cum trebuie să citim și să interpretăm Biblia? Una din abordările (eronate) ale Bibliei este ”moralismul” adică interpretarea narațiunilor biblice ca exemple pentru credincioși. Astfel, când dai peste un text cum ar fi David și Goliat presupui că a fost lăsat în Scriptură pentru ca să ne servească nouă drept exemplu, ca și noi să fim curajoși ca David. Sună logic, nu?

Născuți în legământ?

Nimeni, niciodată, nicăieri, nu a avut o relație neutră, autonomă sau voluntară cu Dumnezeu. Adam a fost creat în legământ și toți oamenii de după el se nasc în legământ. Omul nu decide dacă sau cum are de-a face cu Dumnezeu. Dumnezeu este cel care stabilește legământul, cadrul în care în mod inevitabil omul are de-a face cu Dumnezeu.

Problema misticismului în trezirile religioase

”Calvinismul” nu este ca o pastilă teologică ce te vindecă de orice boală a heterodoxiei. În cazul lui Edwards, vedem cum ”calvinismul” său coexistă cu o infecție a panenteismului și a misticismului. Scopul acestui articol nu este să îndemne evitarea lui Edwards, ci să croiască o cale pentru o utilizare temparată, critică și constructivă a operei sale.

Justificarea și faptele bune

Sunt reformații atât de preocupați de rolul credinței și de semnificația predestinării încât ajung să ducă vieți care nu reflectă sfințenia lui Hristos? Critica clasică adusă de romano-catolici, ortodocși-răsăriteni și socinieni împotriva reformaților este că a crede în justificare doar prin credință (Sola fide) sau în înțelegerea augustiniană-anselmiană-tomistă a predestinării, ar duce la o lipsă de sfințenie.