5 motive pentru care Biserica este singurul popor al lui Dumnezeu

Biserica este forma prezentă a Împărăției, o stare semi-escatologică în care vechea creație și noua creație se întrepătrund. Deși a doua venire a lui Hristos va aduce plinătatea Împărăției glorificate, există o unitate esențială a Împărăției: un rege, o stăpânire, un popor. Deși a doua venire a lui Hristos va aduce glorificarea Împărăției, acea glorificare nu este o schimbare de esență, pentru că ”am primit o împărăție care nu se poate clătina.” (Evrei 12:28)

Hristos, eroul care luptă pentru noi

Hristos vine ca eroul nostru pentru ca eram sub condamnarea păcatului datorită primului nostru reprezentant, Adam. Vina păcatului ce aduce moartea a rămas asupra tuturor copiilor lui Adam pentru că toți au fost reprezentați de el în legământul faptelor. Dar Hristos vine ca un al doilea reprezentant al nostru, unul care spre deosebire de Adam, chiar este eroul ce învinge cu succes Diavolul, în loc să se lasă înșelat de ispitele sale.

Cine este Dumnezeu?

Mai are vreun rost credința în Dumnezeu într-o epoca precum a noastră în care nu simțim că trăim într-o lume fermecată ci într-o natură guvernată de legi științifice? Există într-adevăr vreun Dumnezeu care ne-a creat și căruia trebuie să îi dăm socoteală? 

Biserica creștină și câștigul financiar

Unul dintre cele mai controversate subiecte în țara noastră (și nu numai) este câștigul financiar al bisericilor creștine. Cotidianul Gândul a publicat în ultimele luni o serie de articole intitulate ”Godporația” în care surprinde modurile în care multe instituții bisericești dobândesc câștiguri financiare. Mulți oameni se întreabă de ce este necesar ca statul să finanțeze activitățile religioase. Alți români observă faptul că în ultimele decenii s-au construit mai multe biserici decât spitale. Cum ar trebui să privească un creștin la aceste aspecte?

Rolul confesiunilor în viața bisericii

Dihotomiile populare între doctrină și practică sau între relație și religie sunt dihotomii false care nu duc nicaieri. Nu există o relație fără cunoaștere, iar cunoașterea lui Hristos este imposibilă fără doctrină (adică învățătură) pentru că noi avem întotdeauna o cunoaștere mediată prin mijloacele prin care Hristos s-a revelat.